Intre RV323 si AP31

Nu stiu ce a mai ramas.

3AM

Ascult linistea
Si memorez locuri de parcare,
Alaturi doarme cineva.
Shuffle printre amintiri noi
Si cate un sunet de furculite in zare,
Alaturi doarme cineva.
Mov,jade si o tigara,
Putina durere fizica, normala de altfel,
Alaturi dorm de cineva.

Regina de gheata sau o poveste scurta

Eu cred ca a venit iarna.

Les paradis superficiels

Paradisul meu de 2 ani s-a inchis intr-o geanta de 40 kg ce ar putea lejer transporta 10 chinezi intr-o croaziera pe Dambovita. Urmeaza supuse 2 valize, una mai mare decat cealalta si multe sacosi "a la cora". Din aproape in aproape camera mea se sterge cu buretele si lasa loc altor straini. Ma mut, cu cativa km mai sus, in acelasi oras gri,mai departe de mare, mai aproape de munte, dar tot departe de mine. Am inchis ochii si am sters toate amintirile, toate vorbele si toti oamenii si am ramas eu intr-o camera goala, atarnata pe un umeras. In curand o sa plec sa umplu alta incapere.
PS: Undeva, acolo, o sa fie casa mea.

Pamant si Aer

Ceai, prajituri, sah mat, dame, feeling de Paris, umbrela transparenta, vorbe, ganduri, priviri, descoperiri, conifere, aleea magnoliei, masina, somn, nesomn, imbratisari, zile, nopti, moon, the limits of control...in ce directie se rasuceste balerina? cum danseaza piticul? cum ascunzi imaginea cu sunetul? ...et je sais quoi maintenant...mi-ai furat verbele, stiai?

The Limits of Control - Soundtrack
Asculta mai multe audio Muzica

Nu...sau ce faci cand nu dormi

Nu scriu, se vede? Ascult muzica si recitesc. Nu dorm, se vede? Recontruiesc euri si privesc imagini inchipuite pe geamul de la balcon. [Pauza mare, poate de tigara, poate de ganduri]. Apoi prin ceata de dimineata vad trecuturi indepartate cum se desprind de mine desi era o vreme cand nu vroiam si le tineam strans legate. Ciudat, o masina automata cu figura de carte mi-a zis mai devreme ca uneori traiesc viata, uneori ma traieste ea pe mine....sau poate ma taraste. Nu,nu, jocul de cuvinte nu exista in cealalta limba. Nu,nu trecutul nu exista in cealalta Raluca. Eeeeei, ma enerveaza cioburile de ganduri in mijloc de insomnie si rupturile de fraze, dar hai sa ma enervez un pic mai mult pe mine caci devin amuzanta. Cum spuneam, nu scriu ci mazgalesc ceva cu tastele stand intr-un cot, cu laptopul la capul patului, caloriferul la celalalt capat si cu patura de lana pe mine. Ar trebui sa adorm, din minut in minut...daca ma opresc brusc sa stiti ca...aaa..vise, u know...

Regina de negru si fiul ploii

Totul a inceput intr-o zi cu soare...sau poate nu, nici povestitorul nu mai stie cand, probabil dupa multe zile alternative de soare-ploaie. Si cum spuneam...totul a inceput: pe rand cate un pic, pic...pic. Pe cand se numarau elefantii roz pe pereti si acetona se cauta dis de dimineata pe taramuri indepartate, regina a inceput sa se roage la ploaie. A aruncat caramidele noi peste umar de 3 ori pentru noroc, a chemat magii cu tobele si a tot incercat sa aduca ploaia in viata ei. Isi dorea o ploaie marunta, calda, care sa ii mangaie fata, sa ii lumineze ochii si sa ii faca inima sa creasca mai repede. Dupa multe cantece ratate, dansuri impiedicate si scufundari in mocirla, a reusit sa induplece zeii care i l-au trimis pe fiul lor cel mai de pret: fiul ploii. Printre sclipiri albastre si priviri dragi, i s-a aratat in toate formele lui. Si l-a tinut strans de mana, si l-a mangaiat si l-a alintat. Iar apoi au inceput amandoi sa cante:
"Caramida lucitoare da doamne sa fie soare"

Intrebare

-Ce ai vrea sa faci?
-As vrea sa fac castele de nisip..

Cum se fura un zambet?

Pe furis

Ceva s-a schimbat

Nu stiu cum, aseara nu a mai plouat
Desi, cum spuneai, ploua
Si apoi, dupa ce ai spus ceva despre asta
Si ceva despre o plimbare
Nu stiu ce s-a schimbat.
Sau poate "nu stiu ce"-ul s-a schimbat
In ceva cunoscut
Si ceva verde
Cu gri
Cu albastru
Cu caldura.
Ghicesti?

Pana si...

Pana si in vis ma umilesc si ma pedepsesc.

Exista

Exista suflete care stiu sa se construiasca si sa se negocieze.
Si exista magnolii pentru ele.
Exista locuri in care lumina leviteaza doar pentru ochii tai
Si exista resorturi pentru ei.
Exista insomnii de luna plina si visatori de insomnii
Si exista carti pentru ei.
Exista conjugari in limbi straine numai pentru urechile tale
Si exista 15 minute pentru ele.
Exista apoi soare, zi, normalitate, nervi, zambete, caldura.
Si exist.

Parov Stelar sau noaptea stelelor

And dancing, and loving, and dancing, and living..

Nu astepta! La stanga!
Intoarce-te pe strada compozitorilor!
Simte muzica! Asa de puternica.
Lumina aici. Si dispare.
Vad zambete, zambetul meu.
Nici o problema, nici o problema.
COCO

And dancing, and loving, and dancing, and living..

Manual cu vraji impotriva prostiei

La naiba! Iar ma vad obligata de simtul meu civic care da, reactioneaza mult si din subiectivitate dar cel putin este inca in viata si purced la scrierea unei noi file din manualul pour les nuls. Buuun, sa luam pas cu pas:

1)Daca prostul apare pe tapet cu afisari criptico-metaforice gen: azi ploua, a venit toamna, covor auriu de frunze uscate, etc, noi trebuie sa intelegem ca vorbeste despre vreme pentru ca altceva mai inteligent nu are de spus. Actiune de facut: ignore.

2)Daca prostul povesteste pe blogul personal despre ce a facut in ziua respectiva uzitand numai de constructii minimaliste gen: azi am fost la piata, azi am depus cv-uri, azi m-am plimbat in parc, etc, noi trebuie sa intelegem ca are nevoie de atentie si altceva mai interesant nu a facut. Actiune de facut: ignore.

3)Daca prostul revine obsesivo-compulsiv sa descopere ce vraji a mai facut autoarea, noi trebuie sa intelegem ca vrea sa vada cat de moarta e capra vecinului. Actiune de facut: ignore.

4)Daca prostul te avea aproape doar pentru a-ti arata cata forta de super erou are sa schimbe situatia in favoarea lui iar dupa ce crede ca misiunea a fost indeplinita te scoate din imediata lui apropiere, noi trebuie sa intelegem ca are nevoie de lectii de strategie si de muuulta intelegere. Actiune de facut: ignore

Lectiile s-au incheiat copii, am incercat sa redau succint cateva cazuri in care o singura metoda merita atentie: ignore. Puteti oricand extrapola.
Succes!

PS: incurajez de asemenea etichetarea pe regnuri animale.
PPS: ma declar troglodita in conditii de stres si febra, accept pietrele.
PPPS: punctele 1-4 nu sunt demonstratii, sunt cazuri particulare deci nu sariti cu argumente. Eu le cunosc pe ale mele.

Later edit: pour les connaisseurs, a se trece totul la feminin singular.

Regina noptii si trandafirii

"Spune-mi o poveste, de(despre o) noapte buna"
Si ea incepe:
Acum 3 decenii, pe cand se termina anul cu 79 in coada, o mama tanara si cunoscuta in particular de un tata si mai tanar plimbat cu mintile peste 7 tari si 7 mari si scapat cu bine din triunghiuri de oceane a nascut o copila regina neagra precum noaptea si frumoasa precum...nu exista termen de comparatie pentru ca trebuie sa recunoastem, nu-i asa, ca atunci cand plangea frumusetea se preschimba intr-o chinezoiaca intepata si deci pe undeva se pierdea. Iar copila cu ochi de luna si picioare de balerina (a nu se intelege ochii galbeni si picioarele strambe) crestea in povestea noastra intr-un an cat altii in 10(nu de alta dar nu vrem sa adormim auditoriu prea repede). Si a ajuns la ten ten ten. A petrecut 7 zile si 7 nopti pe diferite taramuri de poveste si a ajuns intr-un final regesc pe malul Lacului Floreasca unde se intalnesc de obicei fite printesesti una si una, numai una lipsea mereu, a reginei in cauza, normal, care de obicei viziteaza taramuri expirate si nu trenduite deci. Prerechizita unei astfel de serate a fost indeplinita de cavalerul de negru care a interpus intre regina si oglinda ei dreapta un maaaare buchet de trandafiri albi ca sa mai sparga negrul. Si cum povesteam noi asa, si cum se plimbau supusele dintr-o parte in alta, si cum se lumina scaunul alb imparatesc de blizurile cavalerului, uite asa cum va povestesc s-a produs minunea: regina-cenusareasa si-a pierdut pantoful. Tocul ei cui pe care il poarta din an in paste si din paste in craciun si din botez in nunta s-a oprit, asemenea timpului, intr-un loc crapat si nu, nu pentru ca era rebel, ci pentru ca regina sarea de mai avea un pic si se urca pe pereti, alaturi de colaje sau si mai grav, alaturi de papusile vii din vitrine. Seara a fost salvata de una din sfintele din jurul ei, un pic curly pentru statutul ei dar la fel de buna ca celelalte. Fwd fwd fwd...STOP...mai e momentul in care un curios vine si ne informeaza ca a pariat cu un consatean ca aici e petrecerea burlacitelor iar regina semetea i-a raspuns: "poate mai incolo". Asaa...apoi iar fwd fwd fwd (probabil acesti termeni erau straini in deceniile trecute dar regina este poliglota si politemporara, caci deh, sta pe langa poli). Play: trandafirii au ajuns in iatacul reginei.
Noapte buna

Twenty ten

Twenty seven: Si totusi atat de previzibil
Nu ma pot abtine sa nu scriu ...sa ma incadrez intr-un tipar ce ma atrage magnetic sa ma mulez dupa forma lui insipida,inodora si incolora...si totusi scriu, da, despre ziua mea...m-am nascut - ce bucurie - acum ceva timp(mult timp) printre eternele lacrimi si tipete ale unei mame tinere si zdruncinate de dorintza ciclica a omului de a amprenta aceasta lume..inca strabate ecoul unei bunici strangulate de un cordon ombilicalo-emotional parca mostenit instant de la nepoata - gest nefiresc dar de ce nu- :"E fataaaa Sorine,e fataaa"..si tata statea doar la etajul 4 si conducea un coleg, cat de banal.... Si uite-ma dintr-o data, mica, neagra, urata...vai cat de urata...sa miros altceva decat placenta mamei, sa inghit altceva decat sucul matern, sa ating altceva decat peretii umezi si alunecosi dar atat de siguri ai pantecului mamei...EU...am devenit un eu...si inca mai sunt eu..ce fac toata ziua? ma suport (merci draga emil cioran de raspuns)...inca ma mai suport as adauga EU..."si a mai trecut inca un an" ar spune raluca sceptica din mine..."sa treaca,nu imi pasa" tipa raluca visatoare...ce fac cu a treia,de ce tace?...a da, isi zice "La multi ani!" si atat..

Twenty eight: Mesaj nou
12:00 "Mesaj nou, il cititi acum sau mai tarziu"
Care e diferenta? Acum sunt curioasa dar mai tarziu sunt si mai curioasa, in timp nevoia de a afla creste exponential, timpul ucide rabdarea, timpul nu vindeca, urasc timpul. Ma urc in varful dealului sa vad mai bine ce scrie sau pentru un semnal mai bun, dar cad..pe ganduri. Ma tin bine...pentru varsta mea, ma tin de o liana si se rupe, dar rapa nu e atat de adanca, doar ca ajunsa la fundul ei, mai sap cu mainile sa cred ca mai am unde sa ma prabusesc. Pacat. Am pacatuit cand mi-am rupt primul meu fir alb si l-am ascuns sub perna sa vina vreo zana sa mi-l schimbe. La fel am facut si cu poza cu tine, numai ca zanele nu mai sunt, le-a furat alta fata sa isi indeplineasca visele. Eu am ramas cu rama neagra pe masuta rosie sa imi pazeasca goliciunea. Noapte buna sarbatorito, sa ti se indeplineasca dorintele!"

Twenty nine: Alerta!E Septembrie
Haos, trebuie sa ma organizez. Nu pot sa platesc amenzi in fiecare zi si nici sa distrug valori la nesfarsit, nu pot sa dezamagesc oameni si nu pot nici sa prioritizez cum ar trebui. Refuz sa ma cert pe probleme gen trafic, plastic stress si straini animalici. Refuz sa imi trasez iar un cerc in jur si sa numar peretii. O sa alerg printre frunze uscate si o sa ma arunc intr-un castel de fildes, poate poate il sparg. O sa imi crosetez mie drept cadou o poveste de toamna care sa tina de cald la iarna si sa astepte ghioceii la primavara. O sa imi pastrez raza mea de soare pe care sa o vad peste umbrela si peste nori si o sa miros fiecare haina groasa ce o scot ca noua din dulapul vechi. Azi e ultima zi dintr-un lung sir "afibonaccic" de 28 de ani iar cea de maine nu o sa mai fie ca asta. Azi pot sa ingramadesc cele 1000 de lucuri pe care nu le-am facut si pe care le-am lasat mereu pentru maine. Maine se numara anii si tot maine o sa se revanseze soarta pentru ultimii doi ani ratati. Am emotii, e toamna mea.

Twenty ten: Varsta nemarginita, aproape transparenta
Deci vine natural sa numeri asa, nu?
Imi trec prin cap o groaza de propozitii la imperativ legate de modul de a trai si a simti in prag de varste rotunde: 14,18, 20, 30. De cand ma stiu pentru mine numerele astea au fost patrate, nu perfecte caci urasc perfectiunea, ci potrivite pentru a face mereu ce nu fac ceilalti: petrecere mare cum ca acum ai buletin si esti om mare, petrecere mare cum ca acum esti major si poti face ce vrei, petrecere mare cum ca acum ai intrat in viata, petrecere mare cum ca ai schimbat prefixul etc etc. NU! Mie -si da ma confesez aici- imi plac lucrurile marunte: faptul ca la 12 noaptea chiar daca dormi mama ta vine si te trage de nas si iti ureaza ca in fiecare an la multi ani sau ca te trezesti somnoroasa inconjurata de mesaje si telefoane iar prietena ta cea mai buna te suna dis de dimineata spunand: "stiu ca dormi, stiu ca ma injuri, stiu ca te pui la loc sa te culci dar am sunat repede sa iti zic la multi ani si apoi te mai sun o data in timpul zilei sa vorbim". Imi plac mesajele de la 12 noaptea fix pregatite dinainte si trimise astfel incat sa ajunga la momentul schimbarii, imi plac mesajele de la numere pe care nu le mai am in telefon, imi plac cadourile nereusite doar pentru ca au semnificatie pentru oamenii de la care vin, imi plac sunetele din spatele telefonului a celor 30 de colegi care imi ureaza la multi ani prin vocea unuia si imi plac momentele cand nu sunt in toate mintile, ci doar in a mea. Si deci intr-una din pauzele astea de lume mi s-a dezvaluit misterul tineretii: numaratoarea, dar nu a anilor, ci a lucrurilor frumoase ce ti se intampla. La multi ani Raluca, wherever you are.

Vad oameni morti

Vad oameni morti,
Cate un criminal pentru fiecare moarte,
Cate un om pentru fiecare criminal.
Vad vorbe moarte,
Cate un tipat pentru fiecare litera,
Cate un semn pentru fiecare vorba.
Si nimeni nu are cruce desi o poarta.
Mai omori, mai tipi,
Apoi, la final, cand ai obosit din tipat,
Cand ai obosit din omorat,
Mai spui: "imi pare rau"
Desi nu te cred.


Audio Track 05
Asculta mai multe audio Muzica

Micul dejun al reginei de negru

Soneria de trezire a reginei se schimba in timp. Fie este trantita pe jos, fie se schimba octavele, fie pur si simplu din plictiseala si moft regesc.

Intr-o buna dimineata-stiti voi cum sunt diminetile alea din povesti care apar ciudat dupa vreo mie de nopti - a sunat iar si atunci regina de negru, ca de fiecare data, s-a rasucit pe calcaie, s-a uitat un pic desupra unuia dintre ele si anume stang si a verificat inegalitatile imaginii proprii. Cum isi numara ea asa cicatricele, s-a hotarat sa isi serveasca singura micul dejun:oua sparte si/sau fierte in apa. S-a certat cu ea un pic in oglinda - "scurgeri" cum citise ea ca i se spuneau intr-o carte desteapta- si a decis: intai le sparge si apoi le fierbe. Apoi, cu maiestria unei pasari maiestre - tot aia pe care o stiti voi ca renaste din propia cenusa - s-a apucat sa isi pregateasca din mai nimic o limonada pe care cu cateva zile inainte - sau poate o seara caci dimineata apare o singura data in aceasta poveste- o pusese premonitoriu pe cartea cu fețe pe care din cand in cand o mai rasfoieste si mai adauga cate una noua in ea.

Nedorind sa ajunga nicaieri cu aceasta reteta magica, regina de negru s-a hotarat sa se reintoarca la ocupatia ei preferata: sa se plimbe cu trasura rosie si sa omoare gandacii.

Bon app

Asta e scaunul meu de spectator

Si vad cum totul se inchide in cerc in sume de cate doua nume egalizate doar de uimire. De ce? Nu stiu, intreaba autorul.

Pe malul marii

Pe malul marii sunetele se aud altfel si gandurile se ascund in mare. Singurul sprijin e sezlongul iar singura lumina e tigara, caci luna se da lovita in nori. Nu ploua, oamenii nu se misca, eu nu dorm. Se aude doar vantul lovit in umbrela inchisa si valurile sparte de picioare.
Unu
Doi
3
4
Cinci
Atat dureaza si aud sunetul mult dorit.
Atat de ciudat trec.
E aici, il simt, il aud.
Si a iesit si luna.
Pe malul marii, sunetele se aud altfel.

Eleni Karaindrou - By the Sea
Asculta mai multe audio Muzica

Regina de negru si dansul ploii pe invers

A fost odata ca niciodata o regina cocotata pe un varf de bloc in mijlocul unui regat de beton ud. Si se facea ca intr-o buna zi de luna a lui cuptor ea vroia sa plece la mare si la soare cu supusi, cu catel, cu purcel, cu laptopel. Cand era cu un picior in regatatul de intuneric si cu celalalt in regatul de soare, zmeul zmeilor care ne este in ceruri a dat ploaie. Dar multa ploaie. Cum-nu-s-a mai-povestit-in-nicio(fara-liniuta)-poveste-nemuritoare-ploaie. O ploaie care probabil i-a stricat si telefonul mobil de regina contemporana ce stie miscarile: scoate cartela, scoate bateria, baga cartela, baga bateria, baga si la priza, baga, scoate si repeat until telefon aruncat de pereti. Nimic nou, vechi sunt toate. Cu gandul spre ceruri si spre lunile trecute cand ciclic si contextual similiar zbura menestrelul de metrou catre alte tari calde, s-a resemnat si s-a culcat in trena ei de regina care aducea mai mult a esarfa. La 4 dimineata suna o noua alarma, mult mai surda, intr-o noua vacanta,mult mai scurta, intr-un nou oras parca, mult mai rece, spalat de ploi. Si s-a culcat la loc: alt vis, alt drum, alt plan.

Mon jardin d'hiver

Imi caut diminetile racoroase in care ma trezesc devreme doar pentru a avea o zi mai lunga de rasfatat.
Imi caut imaginea in vitrine doar pentru a verifica daca mai am umbre in jurul meu.
Imi caut zilele scurte si noptile lungi pe care le tineam doar pentru mine.
Imi caut "je ne sais quoi"-ul printre abatoarele de oameni de oras.
Imi caut gradina in toate anotimpurile.
Ma caut, mereu.

Je voudrais du soleil vert
Des dentelles et des théières
Des photos de bord de mer
Dans mon jardin d'hiver

Je voudrais de la lumière
Comme en Nouvelle-Angleterre
Je veux changer d'atmosphère
Dans mon jardin d'hiver

Je voudrais du Fred Astaire
Revoir un Latécoère
Je voudrais toujours te plaire
Dans mon jardin d'hiver


Keren Ann - Jardin d'hiver
Asculta mai multe audio Muzica

Un Dimanche parfait

Viata este alcatuita din duminici perfecte si din toate lucrurile simple pe care le faci pentru tine in contextul existentei tale: camera ta si anexa de viata casnica de week-end, balconul. Viata este formata din tranzitiile eului printre arome: mirosul de carte ce nu o lasi din mana timp de 2 zile, mirosul de alune de padure al gelului de dus intr-o zi de vara, de frappe cu gheata si tigara aromata, de cearsafuri proaspat spalate si de vant poposit in parul cu aroma de balsam de bere. Viata pe care fiecare dintre noi incearca sa si-o defineasca si sa o traiasca prin poveste e singurul adevar absolut si exista pana la urmatorul eveniment clar din viata ta, moartea. Suntem avizi de viata si de amintiri, le construim placa cu placa, pas cu pas pentru a putea sa le povestim in momentele de pauza. Traim ca sa vorbim despre trairi, vorbim ca sa traim cuvintele. Si mereu ne intoarcem la o zi de duminica si la cartea noastra: "Peut-etre, une histoire de vie"

Noir Desir - Le vent nous portera
Asculta mai multe audio Muzica

Uscat

Mi s-a uscat pielea in soare si a pornit spre degete stergand culoarea de pe unghii, spre par facandu-l drept din cret si apoi spre creier amortind toate amintirile. A devenit mai fragila si s-a intins apoi spre buze pana in varful ultimei tigari care s-a stins. Am udat-o cu putina ploaie ca un cub de gheata, putina transpiratie a unor strani ce se lipeau insistent de mine si cu putina cubra libre ca sa iasa vraja. Apoi am intrebat iar: dansam? Pe rand au aparut din noapte o cioara, o masina si un surogat de mare special ca sa imi alunge gandul de la cat de uscat parea totul. Un desert...alt desert...celalalt desert..stiai ca oaza e doar o himera? Dupa ploaie tot soarele apare si arde, distruge si seaca. Mi s-au uscat ochii, chiar daca afara ploua.

Chioscul cu suflete de la etajul 8

Puse pe rafturi in cutii, multe suflete
Pe marimi, pe masuratori, pe bani
Un suflet negru in maini albe rade si plange
Un suflet gol in aceleasi maini traieste
Si asa incep sa iasa timid din cutii doua suflete gemene.
Mi-e dat sa aleg cutia.
Mi-e dat sa aleg timpul
Iar apoi doar sa intind mana peste geam
Cu capul in jos
Si sa-l ating.
Puse pe rafturi, prafuite, stau celelalte suflete.

Jardin sous la neige sau la o tigara la mine pe balcon

Noaptea intrebarilor vad ca se continua in mod fortuit cu ziua intrebarilor. Am schimbat luna plina cu soarele,desi imi place mai mult luna plina, inconjurata de mistere si de priviri bizare. Ma face sa ma gandesc in ce masura iti inventezi trecutul si prezentul, in ce masura alternezi intre un mine si un tine, in ce masura oscilezi intre atati tine si in ce masura ceva chimic iti transforma eu-l. In ce masura simti nevoia sa schimbi obisnuitul pe neobisnuit si in ce masura chiar faci atatea masuratori. Ma face sa ma gandesc ce se va intampla data viitoare si daca data viitoare o sa ma mai gandesc la alte dati trecute pentru a avea puterea sa factorizez datile astea. And then again, how can you be sure that all the poison is gone?


Jay Jay Johanson - Poison
Asculta mai multe audio Muzica


The Knife - Marble House
Asculta mai multe audio Muzica

The 3 "O"s: overloaded, overcharged, overtired

Am obosit sa fac switch intre oameni si limbi
Am obosit sa fac switch intre frig si cald
Am obosit sa fac switch intre trecut si prezent
Am obosit chiar si sa fac switch intre limbi (ma repet)

Solutia: aaaaaaaaaaaaaaaa
Da, un telefon rezolva momentul, dar nu si intregul.
Nici macar mailul nu se scrie singur.

Before:
Raluca + 1 calculator = Love

After:
Raluca + muuuulte calculatoare si oameni = HAOS

Moment: Dau din picioare si ma preling pe scaun in dorinta de a nu ma metamorfoza in spatar sau capat de birou sau prelungiri de taste.

The end (am plecat in my afterlife)

Scrisoare catre soare

Dragul meu,

Adu-mi toata caldura ta de pe maluri de mari straine, plimba-ma cu barca si alinta-mi pielea, adu-mi doar ploaia frumoasa de vara si diminetile racoroase si imbratiseaza-ma pana la oase. Atinge-mi genunchii, joaca-te cu mine volei pe plaja si citeste-mi din "Prima dimineata de dupa". Apoi scrie-mi povesti cu regine mofturoase si adu-mi caini credinciosi de paza. Cauta-ma, ascunde-ma, canta-mi "Magic moments".

Te astept inca 40 de minute si ma culc.
Noapte buna in stil masina.

Raluca.

Chocolate and cigarettes

And rain.
Si eu numarand firele de par din cap si ies fix egale ca numar cu cate rasuciri am facut. Noroc ca balconul meu e mic si de la el pot sa vad alb in sus si verde in jos si nu am loc suficient sa fac roata in el ca altfel depaseam charge-ul. Printre atatea consommée versus estimée tot incerc sa imi dezvolt povestea. Nimic. Pauza intre desene, pauza intre ganduri, pauza intre sentimente. Am auzit undeva ca cei care nu dorm noaptea traiesc mai mult dar socotind timpul in care imi adun gandurile si le asez in siruri fibonacci deja am ajuns la 50 de ani si inteleg de ce viata mi s-a scurtat brusc. Tot scurtand si tot taind in mintea mea, a ramas o poveste, care nu a fost scrisa inca. [Pauza mare]. Desi imi place sa inchid cercul de fiecare data acum vreau sa il las deschis, ca fereastra balconului meu in timp ce stropi mutanti ma lovesc peste pielea transormata in scoarta.
Si cred ca vad falci, multe falci.

Dezacord olfactiv

Ma cert cu orasul asta pe mirosuri:
Eu simt un amestec de nectar de migdale, anason stelat si armonii,
El miroase a praf.
Eu simt miros de noapte rece si soc in vant
El miroase soare fierbinte si asfalt incins stropit cu clor.
Eu visez la mirosuri de oras mediteranean cu aroma de barbat
El imi ofera miros de os putred impachetat in tabla.
Ma cert cu orasul asta pe mirosuri
Si nici unul nu cedeaza.

Pe fundal, pur si simplu, Raluca diminetii nu pricepe ca ii scapa altfel Ralucai noptii si ca sub imperiul simturilor poate sa uite cum miroase purple vara.

See you at the bitter end

Acum 3 ani incepea un cerc, de fapt nici nu stiam ce este, nici macar inceputul nu l-am vazut bine. Acum am vazut cum linia pe care pornisem s-a incovrigat la final si s-a unit cu inceputul, fermecator de perfect. A trecut mult prea mult timp de cand te imparteai intre mine si alte cearsafuri, de cand numele tau mi se parea zeitatea intruchipata, a trecut mult prea mult timp de cand s-a scris scenariul acestui film. Iar eu abia acum am putut sa fiu ultimul spectator care a vazut bucatelele taiate si a putut sa paraseasca scena. Nu am plans, nu am ras, nu am miscat. Daca aveam cruci pe langa mine ma inchinam la ele, daca aveam icoane pe langa mine ti le daruiam sa te inchini tu la ele dar si asta degeaba pentru ca oricum nu spuneam rugaciuni, ci doar doream. Ma uit in urma si derulez. E ca si cum iti povestesti viata iar ca un copil ce erai si faceai nazbatii te ierti si te minunezi ca erai tu. Acum pot sa vad totul ca un intreg, de la inceput pana la sfarsit, de la sfarsit pana la inceput, de cand m-am impartit pana cand m-am despartit. Am realizat brusc ca totul a fost placebo.

All I have to do is dream dream dream

I'm dreamin' my life away

118 sau de fapt azi am ciorapi cu model

Buna treaba cu blospotul asta, aplica count automat pe posturi, dar oricum stiam.
Ce nu stiam e ca desi in fiecare dimineata conteaza cum te imbraci, cand ajungi la munca observi ca esti altfel. Oglinda ma minte iar masina ma strica. In zilele in care imi ia mai mult de 2 ore sa ma trezesc ma urc in masina sa merg 5 minute pe Iuliu Maniu si imi ia vreo alte 10 minute pana trec de bariera (cautatul badge-ului prin geanta e inclus), ajung la locul meu de parcare langa perete, inchid masina, urc 5 etaje cu liftul (mi-e somn inca), iau cafeaua de la bucataria din open space si intru in acvariu aka the lil' open space in the big open space. Si sunt sigura 100% ca daca insumez numerele din ziua de azi o sa imi dea tot 118. Gasesc eu algoritmul.
Delta este ca mi-am agatat ciorapii la masina si nu ma duc sa imi cumpar altii.

Cum m-am ratacit eu in drum spre munca

In capatul stradutei mele e un parc
Si am vrut sa vad ce e in spatele parcului
Apoi am descoperit o straduta
Si inca o straduta,
Pana am facut o bucla.
Era acolo o alta lume, cu multi oameni batrani
Ce stropeau straduta dis de dimineata
Si deschideau chioscurile.
Fiecare se cunostea cu fiecare
Fiecare se saluta cu fiecare
"O zi buna"
Multumesc,
Eu sunt Raluca si nu mai stiu unde este Iuliu Maniu.

Sinteza despre gusturi

Gust, gusta, me gusta, gusta-me, etc
Papilele mele gustative sunt poliglote.
Candva au cunoscut foarte bine gustul pelinului...sau al leandrului
Candva gustul stanescian si tot candva, dar altcandva demult
Gustul cataifului.
Isi amintesc cum degustau un dansator in ploaie
Si cum mereu aveau cate-o culoare.
Iar restul....erau pietre.

Ce faci cu toata otrava din tine?

O consumi
Iar cand simti ca se termina te mai alimentezi un pic.
Dar daca are gust de menta mai simti ca e otrava?
Apoi mai cauti un pic sa gusti pentru ca te-ai obisnuit
Si simti ca mai exista o alta persoana care iti poate da.
Iar daca nu iti da otrava de care ai nevoie
O ceri, pentru ca acum ai invatat cum se cere
Apoi o cresti pana se transforma in apa
In frig
Si se sparge.
Apoi o iei de la capat pentru ca altceva nu cunosti.
Ce faci cu otrava din tine?
Hranesti mai multi sobolani
Si la final
Ti-o amintesti pana la moarte, stiu.

Butterflies in my stomach

Muzica e Zburatorul si in acelasi timp Baiatul de curte, e dansul meu nefacut cu tine si e scena pe care am dansat cu toate umbrele. Muzica e fiecare clipa traita, e luna fericita dintr-un an intreg si e mereu parte din mine cu fiecare fluture mort si renascut din cenusa stomacului. Muzica e visul de acum doi ani si e visul ce o sa il am peste alti doi, e ceasul pe care nu il port si e casa de pe malul marii pe care nu o am. Muzica este cercul meu preferat.

Lucrurile bune/Vin daca le-astepti
Nu renunta la vise/Candva ai sa regreti

De asta invat eu sa tin minte visele!

Regina de negru si noaptea circarilor

Schimband rochiile ca pe sosete dar nu si barbatii, caci ei se schimba ca si scutecele, regina de negru a cautat prin tot regatul bilete la imparatul austriei al zilelor noastre. S-a asigurat din timp ca are bani de bilet, chiar cu riscul de a-si lasa cardul de salariu inghitit de balaurul ATM. Zis si facut, luat bilet, asigurat trena, asigurat argati si plecat spre uzina de muzica. In aceasta curte aflata in interior si in acelasi timp in exteriorul ei a dat nas in nas cu bau bau, dar cum nu ii teama, a stat "à côté" si a facut o vraja de uita-ma-caci-si-eu-te-am-uitat cu o frunza de leandru. Amintiri cu souveniruri, dependente si alte zile facute, jonglerii si sarituri i-au sunat in urechi si s-au rascolit in inima, dar nu-i nimic, a mai trecut prin lupte. Seara nu s-a incheiat, fiecare drumet ce se indrepta catre imparatia cealalta a intalnit o fata cu nume temporar dar care se numea altfel, o divortata si probabil o femeie cu barba caci nu am vazut-o. Circa 4 ex-circari de toate genurile. Regina a strigat in gand in amintirea visurilor citite: "you are one of us, you are one of us"...si a fugit.

Noaptea s-a inchieiat cu un vis interzis si o idee adormita: "nu vreau sa...".
Am uitat.


Waldeck - Memories
Asculta mai multe audio Muzica »

Unora le place jazzul

Cineva cauta sa afle ce este jazzul
Cineva cauta sa afle cum este eul despicat de minte
Iar cineva cauta "un text care sa cuprinda urmatoarele cuvinte: a dat, sopteau, a privit, gusta, cere, refuza, a daruit, multumi, zambeste"

Eu, multumesc:
Jazzul este un text fara cuvinte, negandit doar simtit, rupt dintr-un film noir, iar daca ar fi avut cuvinte ar fi fost soptite zambind de catre un om surdo-mut ce a dat sunetele doar pentru ca ii e greu sa le scoata. Jazzul, daca ar fi avut gust ar fi fost al unui ceai cald de portocale la sfarsit de primavara iar daca ar fi avut miros ar fi fost al parului negru batut de vant amestecat cu arome de parfum de Miracle forever. Culoarea jazzului? Verde.

Cineva asculta si zambeste, cineva a uitat cum e sa simta muzica.
Eu stiu cine e acel cineva.

Colectii

Colectionez imagini fara contur ce lasa urme pe perete
Coletionez copaci de piatra ce lasa urme in tabla
Colectionez strazi fara nume ce lasa urme pe talpi
Colectionez oameni fara chip ce lasa urme in suflet
Colectionez vise fara sens ce lasa urme in minte
E diferit, caci in copilarie colectionam doar timbre.

This is me looking for me

Am reusit sa o fac iar, sa ma caut printre oameni necunoscuti, printre locuri necunoscute, printre zambete necunoscute. Cele stiute au fost demult mototolite si aruncate in mare, duse probabil pe insula Sarpelui, caci acolo, cand eram mica, credeam ca se duc toate sufletele si lucrurile pierdute in mare. Ma scald cu mintea in ultimele 3 zile in care am inviat la Constanta, vechiul meu oras si am reusit sa redescopar cateva bucatele din ele. Pe celelalte le am invaluite in aburi si fum, ascunse intre stele si planete, intr-un numar fix de puncte ce formeaza entitati ciudate pe care le credeam aruncate la deruta pe un mic ecran numit cer.
Iar la final, de cele mai multe ori inchid ochii si ascult muzica.



Jay-jay johanson - she doesn't live here anymore
Asculta mai multe audio Muzica »

Floating

Azi ascult si plutesc.

Azi nu fac planuri de urcare in competente.
Azi nu am linii moarte de tinut.
Azi nu am estimari de validat.
Azi ma am pe mine cel mult si ma duc sa ma distribui in 4 colturi ale lumii.
Azi functionez manual.

And I said "how tiny we are girl
How tiny we are!"



jape - floating
Asculta mai multe audio Muzica »

Un altfel de zbor

Duminica, imi vine sa zbor.


camille - le festin
Asculta mai multe audio Muzica »

RAF

Pour les connaisseurs, RAF. Pour les autres, le roi est morte vive le roi.

Legenda:
RAF = Reste À Faire
Le roi est morte vive le roi = eu, regina de negru din povestile anterioare, moare si revine in diferite forme. Azi, culoare mov cu porci galbeni in par si inelul lui Rumburak pe deget. Maine se estimeaza a fi o coana Mita cu pantaloni rubinii. Si revenind la RAF. RAF? Ce conteaza. Pasesc pe vise.



Empire of the Sun - Walking on a Dream
Asculta mai multe audio Muzica »

Necunoscut

Necunoscutii se vad noaptea
Doi cate doi vorbindu-si despre cine sunt
Doi cate doi aratandu-si ce stiu in 5 minute.

Necunoscutii se vad in autobuz
Doi cate doi lovindu-se din greseala
Doi cate doi aratandu-si forta in 2 minute.

Necunoscutii se vad pe strada
Doi cate doi privindu-se fara expresie
Doi cate doi aratandu-si nepasarea intr-un minut.

Necunoscutul poate sa devina cunoscut intr-o secunda, in particular.



Blonde Redhead - En Paticulier
Asculta mai multe audio Muzica »

Pereti cu ganduri

Ma gandeam...o gaura mica o poti astupa cu otrava?
Trebuie sa mearga, pentru ca tot ce iese de acolo trebuie sa moara
Si tot ce misca din interior spre exterior trebuie sa ramana blocat pe margine
Ca apoi, tot ce nu mai misca sa fie aruncat.

Ma gandeam...ce ar fi doar sa privesc cum alti oameni citesc ziarul
Pentru ca pe mine ma otraveste mirosul.
Si apoi as putea sa acopar gaurile cu ziarul rupt
Caci oricum nu e al meu si oricum nu se sparge.

Ma gandeam...daca anul asta e atat de creativ
Ce ar fi sa imi creez un nou eu cu care sa defilez si ziua, nu numai noaptea.
Oricum eul asta deja a expirat.
Si timpul a expirat.

Alb iar.

Nimicul meu

7 dimineata, incepe noaptea. Imi place sa dorm cand altii se cauta in fiecare tu si fiecare eu.


Neon Neon - I Lust U
Asculta mai multe audio Muzica »

What else is there?

Am ajuns iar pe drumuri. Ba acolo caci dincolo devenisem agorafoba, ba dincolo caci acolo devenisem claustrofoba. Acum, aici unde am ajuns, imi place sa ma privesc cu doi pasi in urma si sa numar in gand pana trece. Asa mai trece un an, si inca unul, si inca unul si ajung inchipuita unde as vrea sa fiu. Ma vad intre perfect si imperfect cu multa caldura si mult nisip. Ma vad dansand si cantand cu parul la fel de negru si cu ochii la fel de vii. Nu stiu cine m-a facut si de ce a gresit atatea, dar nu as vrea sa ma schimbe, ci doar sa ma faca sa vad ce e dincolo.

It's about you and the sun
A morning run
The story of my maker
What I have and what I ache for



Royksopp - What else is there
Asculta mai multe audio Muzica »

O alta luna intr-o saptamana

E prea multa lumina in dimineata asta tarzie iar eu nu pot sa scriu pe lumina de parca imi ajunge in fiecare colt intunecat si mi-l evapora. O secunda, sa trag draperiile.

Mai am ceva ramasite pastrate in minte de cu seara, dar cum luna, muzica si halatul meu alb m-au adormit instant timp de 12 ore nu am mai reusit sa mangai si laptopul de noapte buna. Imi cultivasem niste cuvinte interesante de la un smulgator de inimi amanat de prea multe ori si de pe alti pereti scrisi si stersi de prea multe ori si le amestecasem cu un pic de sare si piper luate de prin alte siruri de cuvinte: "pe cine ai iubit cel mai mult", "lucky number seven", "mi-e dor de ce simteam", dar nu au mai crescut. Iubirea nu a mai venit, numerele s-au adunat si ce simteam s-a amestecat cu ce traiam intr-un mod fara sclipire.

Celelalte cuvinte au ramas intre decembrie si februarie formand o luna proprie, decruarie, intre anii trecuti si anii viitori formand anul cartitei si undeva intr-o baie fierbinte numai a mea cu spuma, lumanari pe colturi, white russian si tigari care se va transforma in curand in amintirea unui film nedorit. Au mai ramas intr-o privire straina ce topea instant intr-un mijloc neconventional si intre alte maini care nu o sa fie ale mele niciodata pentru ca nu le voi lasa.

Cel mai trist e ca mi-am definit "je ne sais quoi"-ul si stiu sigur ca l-am pierdut si ca nu l-am mai gasit.
Noapte buna..in miezul altei zile (with nothing but her soundrack in her mind)


Waldeck - Fallen Angel
Asculta mai multe audio Muzica »

Pete

Duceam odata
Punga de gunoi, dar ii spuneam cadouri
Caci galeata imi amintea de mine,
Am gasit atunci, pe jos
In noroi
O scrisoare de la mine catre mine:
"Data-pata-viitoare-pata-ai sa-pata primesti-pata-mai mult-pata. Pata. Pata. Pata"
Si am sters cu maneca.
Pacat, a ramas inca acolo.

Eu si conversii mei galbeni

Un elefant bizar se legana...doi elefanti bizari se leganau..si eu cu ei. Cineva striga gaaaalben iar cineva pleca. Cineva se enerva by default si cineva radea cu masa la cap. Apoi cineva revedea si trecea mai departe, cineva se juca si cineva dansa. Am inlocuit un om cu alti 1000 de oameni. Am inlocuit o privire cu alte 1000 de priviri. Un pas pe langa alti 1000 de pasi, pe care nu ii mai urmareste nimeni, o sticla sparta langa alte 1000 de sticle goale, pe care nu le mai cumpara nimeni. Cineva vorbea si cineva saruta, cineva plangea si cineva radea. Nimeni nu isi cunoastea cele 1000 de fete.

Si am plecat.
Ploaia care va cadea pacatele toate mi le va spala..


el negro - ploaia
Asculta mai multe audio Muzica »

Regina de negru (se) joaca sah cu fantomele

Dis de dimineata, sa zicem 7 ora regatlui "pat fierbinte curbat dupa un singur corp", regina de negru s-a rasucit pe condurii de puf, s-a spalat repede pe fata sa isi duca la reparat trasura sa rosiatica proaspat spalata cu o seara inainte, actiune regeasca amanata deja de prea multe ori din cauza problemelor de stat, pardon, de munca. Dar, probabil dupa cum spuneau marii critici ai momentului (moi, moi et moi), trasura(masina) e ca dragostea, o mai dai si in bara. Zis si facut, aruncat ceasul de 10 ori peste umar pe pereti sa sparga ghinionul (prima fantoma, sah pat), trezit in fuga si scos capul pe balconul regesc. Cand colo ce sa zareasca ochii ei neincercanati dar negrii din nastere: ploaie. Mai multa ploaie. Din ce in ce mai multa ploaie. Si ce se intampla cand e ploaie? Mai multi nebuni de negru pe strazile la fel de prost pavate ca un drum de tara. Trebuie sa fii chiar prost sa nu realizezi ca o trasura nu ajunge in celalalt capat al regatului cat ai zice "peste dezgetat si lovit de 10 ori si el de pereti cat sa sparga obsesiile" (a2a fatoma, sah mat regina eliminata). Deci regina de negru s-a rerasucit pe condurii de plastic de data asta si s-a hotarat sa se duca in sala de tron sa mai faca ceva videoconferinte cu clientii. Caleasca ramane, dar pentru cat timp? (a3a fantoma, partida abandoata) Vom reveni cu o alta partida de sah. Stay tuned

But sometimes, it's better to lie

Hooverphonic - Vinegar & Salt
Asculta mai multe audio Muzica »
Cel mai bine ma mint pe mine...Ne intrecem?

Please don't talk pretty boy

....scria pe un zid, luminat intentionat parca de o luna rece si rotunda. Atunci am inceput sa imi adun intr-un buchet senzatiile traite pe strazile Bucurestiului, alaturi de tine, de tine si de tine. Mai priveam o vitrina inchisa si imi mai aminteam de o privire deschisa spre mine. Mereu m-am gandit ca atunci cand nu ai ce face rememorezi, dar fiecare colt de strada ma lovea strigandu-mi: hei..si aici ai fost! Si aici ai iubit, si aici ai uitat, si aici ai fugit(in timp ce ma pregateam sa o iau la goana). Ma intreb de ce pastrez mereu umbrele langa mine si nu oamenii in carne si oase, de ce ma plictisesc de sange si ma intorc la cenusa scormonind dupa o pasare Phoenix ce nu va mai reinvia niciodata. Ma intreb de ce urasc monologul pe scena dar de cele mai multe ori abuzez de el in viata si incerc sa imi caut propria matase falsa. Ma intreb, ce actor pierdut va gasi momentul vietii mele si ce final mi se pregateste. Ma intreb in ce oglinzi eu ma vad batrana si in ce momente ochii mei sunt ca niste copaci, mari si tristi. Ma intreb cand o sa ma opresc din intrebat. Acum luminile, va rog si liniste!

Incerc

Incerc sa imi adun toate gandurile si simtirile incepute pe o foaie de hartie intr-o noapte de plastic. Pe rand apar siragul de margele rosii asortat perfect cu o pereche de tenesi albi, o pereche de ochi caprui asortata perfect cu o pereche de ochi albastri, o pereche de maini goale asortate perfect cu o pereche de maini intalnite. Incerc apoi sa separ votca din urma ce imi colcaie inca in sange de sucul de mere sorbit, dar nu iese, pentru ca vin mereu impreuna. Incerc iar, dar de data asta sa separ doua corpuri ce pareau ca nu se vor intalni vreodata dar cand s-au cunoscut intregeau un androgin atemporal. M-am decis, nu incerc nimic, o sa las sa curga votca, sa curga margele, sa curga vopseaua, sa curga timpul. Timpul a devenit prietenul meu pentru ca acum purtam ceas, tu pe al tau, eu pe al tau. Shht...nu iti spun, dar m-am pierdut pe mine de 9 ori ca sa te gasesc pe tine.



The Cat Empire - The Lost Song
Asculta mai multe audio Muzica »

I had nine lives but i lost all of them
And i've been searching in the night
And i've been searching in the rain
I tried to find them
But they disappeared
They walked away they dressed in black
They left my side and all i say
Is that i wasted time
When i looked for them
For now i know that things gone past
Are never to be found again
I had nine lives
But lost all of them

Poveste stanesciana

Tu ai venit din urma si m-ai tras de maneca
Si mi-ai spus ca intr-un joc de copii
"Vrei sa fii prietena mea?"
Eu ti-am ras, atat am stiut.
Tu mi-ai spus ca te-ai urcat pe un scaun, si alt scaun, si alt scaun
Ca sa ajungi la borcanul de dulceata de pe ultimul raft.
Eu ti-am ras iar, si ti-am spus sa ceri.
Apoi am stat sa copiem
Apoi am stat sa ne iubim
Si apoi?
Nu stiu, poate doar o sa stam pe scaun amandoi.

Sunt la fel ca si toate celelalte

Dar la fel, intre smulgatorul de inimi si ce spui dupa buna ziua, intre where is the cat si barcelona, intre cer si pamant, intre trecut si viitor, intre privirea ta si privirea mea. Ma impart egal la toate dar mereu rezultatul este aceeasi perioada. Apoi visez iar, dar ma trezesc tresarind din calculele mele si de cele mai multe ori la trezire lucrul se intamplase deja si nu mai imi da nici macar o perioada, ci un quelque chose comme 3.14. As fi preferat ceva fix, dar exactitatea ucide. Si nesfarsirea ucide. Dar ce nu ucide? Eu, la fel ca si toate celelalte.

Trecut

Am trecut prin toate rundele si mereu am fost daramata la pamant de cel mai mare pugilist: eu.

Cand niciodata insemna nimic

Ma uit mereu la mine. Mereu in trecut, in prezent si in viitor, de-a lungul celor 3 decenii de viata. In primul am spus ca niciodata nu voi mai purta pantofi cu toc, in al 2-lea am spus ca niciodata nu o sa mai spun imi pare rau iar acum, in al 3-lea am spus ca niciodata nu o sa mai spun niciodata. Voi pastra acel niciodata la final cand, ultimele cuvinte pe care le voi spune vor fi: niciodata nu o sa mai traiesc. Atunci voi avea dreptate. Atunci nu o sa mai pot schimba nimic. Iar nimicul va ramane pentru urmatoarele decenii dupa mine. La acest final insa ma intorc la acum, cand nu ma hotarasc cum sa vad viata: niciodata destin sau niciodata hazard.

So, saturday night...we look alright?
(mi-a soptit un pinguin)


The Pierces - Boring
Asculta mai multe audio Diverse »

Sindrofia neuronilor curatati in miezul altei nopti

Orasul pe care l-am sters si o sa il iau de la capat


Giulia & Los Tellarini - Barcelona
Asculta mai multe audio Muzica »

Viata pe fast fwd

Dimineata trezit cat mai tarziu, seara culcat cat mai tarziu. Nu dorm...vrei sa nu dormi cu mine? Masina stropita cu flori de gheata, cizme, mana rupta dar nu a mea. Vrei sa culegi cu mine? Mancat sau poate nu, uitat mai degraba, dansat pe langa mine sau poate doar privit. Vrei sa te joci cu mine? Film, viata, iar viata, eu in viata reala, tu in viata reala, decizii ce nu se iau sau poate luate in graba ca sa nu mai apara nevoia de decizie, bani, bani..dar ce conteaza. Vrei sa nu conteze si pentru tine? STOP. Fast fwd, vreau sa trec direct la final. Unele povesti chiar nu sunt menite a fi traite.

End-less

De ce atunci cand viata imita filmul il alege intotdeauna pe cel mai prost?


AaRON -Endless Song
Asculta mai multe audio Muzica »

Insensible

Esti doar un strain
Privit cu coada ochiului peste alte capete straine
Esti doar o umbra
Ascunsa dupa usa printre alte vechi cutii si saci
Esti doar un clovn
Mereu razand de altii dar trist pe interior
Esti...de fapt nu mai esti, nu mai esti caci nu te mai simt.
Esti mort.



Mandalay - Insensible
Asculta mai multe audio Muzica »

Strange to meet you ...again

Iti mai amintesti centimentrul despre care iti spuneam? Era atat de aproape, dar nu am ajuns nici acum. Iti mai amintesti moartea aceea despre care imi vorbeai? Am simtit-o din nou. Iti mai amintesti locul acela in care stateai mereu diametral opus cu un colt din care te priveam? Am vazut cum ma priveai si tu din locul ala. Iti mai amintesti lista cu lucrurile pe care le urasc scrisa de tine pe fuga pe o bucatica de hartie? A ramas la tine. Iti mai amintesti desenul pe care mi l-ai furat din camera? A ramas la tine. Iti mai amintesti atingerea? A ramas la tine. Totul e la tine, la mine a ramas pustiul, ca un desert.


Lhasa - El desierto
Asculta mai multe audio Muzica »

Acum, la sfarsit

VON DALER & LOW PRESSURE Feat Natasja - Real Love
Asculta mai multe audio Muzica »
Intai asculta, asculta ce ti se spune.

"La multi ani si tot ce iti doresti!"...mi se pare cea mai impersonala urare pentru ca cel care o face nu are nici cea mai mica idee despre ce sa iti doreasca si spera ca tu sa stii asta si sa apreciezi ca el iti da frau la falsul liber arbitru de final de an. Chiar vrei sa stii ce imi doresc? Imi doresc ceva real, atat. La fel de real ca muzica mea pe care o daruiesc, la fel de real ca zambetul meu pe care il daruiesc, la fel de real ca sufletul meu pe care il daruiesc. Acum, la sfarsit, imi doresc nimic mai putin decat ceea ce am si mereu mai mult decat ceea ce nu am.

La multi ani si sa rostiti mereu urarile voastre, nu ale altora.

Mar adentro sau despre o alta zi perfecta

"Cioc cioc. Abre Los Ojos!".. in fundal se aude o muzica ireala despre nasteri si despre ani multi ce mi se doresc. In suflet se aude o muzica sufocata despre morti si despre timp ce trece in zadar. Intre cele doua lumi sunt eu si incerc sa recitesc "obsesia sfarsiturilor triste" si sa inteleg cine era Marta creata de tine si de ce mereu i se fura ce iubeste, desi nu moartea face asta ci viata. Apoi incerc sa inteleg de ce viata este cea mai mare obligatie si de ce iubirea este cea mai mare pierdere, de ce marea se misca si de ce valurile lovesc, de ce muntii sunt atat de departe si de ce eu nu sunt acolo. Ma intorc in timp cand aveam 3 ani sa imi regasesc serenitatea si apoi revin la aproape 30 repetand: "varsta intrebarilor nu are varsta". Apoi asez la loc in cosul cu carti "O perfecta zi perfecta" si imi deschid usile iadului catre film. Si eu am iubit pana la finalul filmului, chiar de mai multe ori.


Abre Los Ojos
Asculta mai multe audio Muzica »

Am gasit starea

Dupa zile de cautat melodii si ascultat si reascultat obsesivo-compulsiv Alexandrina, am decis sa mai caut un pic si printre alte limbi sa imi intoxic creierul prin outsoursare. Era ceva ce nu se potrivea, cauta sa iasa si sa tipe si intr-un final am gasit:

It's always the same way for me
Blue turns soft with time
Broke remains, an everyday disguise
Ending in the same way. . .the same way

Monofobie generala

Vad oamenii. Pe strada sunt multi oameni, multe masini cu oameni, multe case cu oameni, multe birouri cu oameni, atat de multi oameni incat ochii mei par niste cepe iesite mult prea repede la suprafata. Imi place sa trec printre oameni, printre masinile cu oameni, printre casele cu oameni, printre birourile cu oameni, dar nu ma opresc pentru ca stiu ca trebuie sa inot ca sa pot sa nu ma scufund. Apoi ajung langa omul care mi-a mai ramas si la care mereu incerc sa ajung, omul care in interior are o femeie sufocata si legata, o femeie care a vrut sa creasca dar nu a reusit pentru ca trupul nu o ajuta. Iar acest om-femeie asteapta ceva. Se uita pe geam si asteapta. Priveste si canta:

Oamenii sunt niste baloane care atunci cand nu mai stiu sa pluteasca se sparg.
Oamenii sunt niste copii care atunci cand nu mai stiu sa se joace se pierd.
Oamenii sunt niste culori care atunci cand nu mai stiu sa straluceasca se sterg.
Oamenii sunt niste dansatori care atunci cand nu mai stiu sa tina ritmul se opresc.

Acum vad oamenii cu ochii inchisi.
Vad cum plutesc, cum se joaca, cum stralucesc, cum danseaza, iar daca ii vad inseamna ca am vederea buna..sau poate...daca ii vad ca plutesc inseamna ca eu nu i-am spart, daca ii vad ca se joaca inseamna ca eu nu i-am pierdut, daca ii vad ca stralucesc inseamna ca eu nu i-am sters si daca ii vad ca danseaza inseamna ca eu nu i-am oprit. Sau poate...doar eu m-am schimbat.

Cand ploua

Cand ploua
Imi place sa ma uit de sus si sa vad umbrele colorate
Atunci stiu de ce exista culoarea.
Cand ploua
Imi place sa privesc cu ochii din interior omul de fier
Atunci stiu ca el nu simte ploaia ca mine.
Cand ploua
Imi place sa dorm si sa visez copiii din mine razand
Atunci stiu ca cei morti au inviat.
Cand ploua
Imi place sa cred ca florile vor creste mai mult ca oamenii
Atunci stiu ca apele nu dor.

Doar cand ploua stiu ca si pentru mine exista un om de lut.


Alexandrina Hristov - Om De Lut
Asculta mai multe audio Muzica »

Cand regina de negru se lauda

Da da da..si cum va povesteam data trecuta regina de negru a tot trecut peste mari si tari, s-a batut cu balaurii si a trecut prin furtuni si uragane pana cand s-a intors in patul ei domnesc de 1/2. Pe drum caleasca i s-a transformat pe rand in taxi, avion, autobuz, bicicleta, iar avion si apoi a revenit la culoarea ei de baza, adica rosie. Nimic nu a stat in calea fericirii ei timp de 12 zile minus 2 si apoi a inceput parastasul:
1)Sarbatorit pe muteste si printre inghitituri in sec 1 Decembrie.
2)Intors in iatac pe minus.
3)Inceput adunarea de osteni pentru lupta impotriva dracului dansator.
4)Pregatit Rebelionul.

Apoi, celebra regina de negru a dezvoltat strategii de pace temporara si a mai inghitit in sec pentru o vreme. Nimic nou, nimic vechi, ceea ce stia s-a aprofundat iar ceea ce nu stia a infundat. Si-a dat seama in final ca viata la curte e o curva cu prea multe fete sa stai sa le numeri si prea multi gandaci sa stai sa ii starpesti iar in tot acest timp poti invata limbi straine. Raid/Ride/Rid!

Poster of a Girl

Je sais que tu n'aime pas ta realité
METRIC - Poster of a Girl

My life without me

Te-ai intrebat ce este dincolo de tine? Dincolo de mintea si scenariile tale? Dincolo de vitrinele pline de lucruri stralucitoare si scumpe pe care ti le doresti dar mereu ai altceva de facut cu banii, mult mai urgent si mult mai practic? Dincolo de oamenii pe care ii iubesti sau ii urasti, de oamenii pe care ii cunosti sau nu i-ai cunoscut inca, dincolo de griji si fericire? Dincolo de timpul pe care il consumi si dincolo de timpul ce te consuma? Dincolo de locuri si mase de oameni ce iti starnesc instant sentimentul de agorafobie? Dincolo de frica de singuratate, de esec, de iubire sau de oameni? Dincolo e moartea. Moarte peste tot, in toate formele ei, cu toate mastile ei: moartea corpului, moarte creierului, moarte sufletului, moartea naturii. Eu mor des, tu?
Toate acele lucruri inainte de moarte vor doar sa ne tina mintea ocupata, sa nu avem timp sa ne gandim, sa incercam sa traim facand abstractie de ea. Ea este singurul adevar cert pe care nimeni nu vrea sa il afle. Si nu, nu m-am transformat intr-un fel de hedonista a mortii, nu dezvolt placeri pentru ea, dar intr-o lume nesigura ea e capatul sigur. E capatul la care tu si eu ne vom intalni la final, chiar daca nu am ajuns sa ne cunoastem. Dar tu, tu te-ai intrebat vreodata ce e dincolo de tine?

Am ajuns acolo

Suntem doar niste pietre aruncate random din cer pe pamant
Si cadem
Asta e destinul nostru
Forta gravitationala este hazardul fiecaruia
Daca traiectoria este dreapta sau se iveste un pom nu tine de noi
Dar tot in pamant ajungem.

Nu si daca pastrezi dansul in jurul pamanului
In jurul soarelui
Cum ne invata tot universul
So...keep dancing

Pietrele nu danseaza
Pietrele tac
Pietrele cad

Am cazut

Am visat ca nu mai erai si am cazut din pat. Cand m-am intors, a trebuit sa imi desenez un alt tu, caci tu intr-adevar nu mai erai.

Zbor

Visam ca zbor..si zbor..si zbor...chhhh (se strica discul). Stai un pic, chiar zbor...asteapta-ma, vin acum, ne dam intalnire la colt de aripa, norul sperantei la ultimul etaj...barca de nori ne asteapta si apoi ne refugiem in domul ala, il stii tu, arata ca un castel de nisip. Zbor..chiar zbor..doar eu si dansatorul

La belle dame sans regrets

Mai demult era o umbra langa care plangeam si nu radeam. Mai inainte de acel demult era o alta umbra langa care nu aveam voie sa stau. Iar la inceput, a fost umbra atinsa urmata de fuga. Nu de prea mult timp insa umbrele s-au incuiat intr-un loc expirat si, incercand sa ramana acolo,si-au ales fiecare cate un colt in care sa dispara. Dar au luat cu ele si colturile iar eu am ramas sa alerg in cerc si sa incerc sa zbor deasupra lui sa-i pot scapa din stramtoarea. Nu reusesc mereu, iar cand nu reusesc mi-e greu sa recunosc infrangerea. Mi-e greu sa zic imi pare rau ca te-am zarit ca pe o umbra cand de fapt esti carne si mi-e greu sa te ating cand esti umbra si de fapt te-am vazut carne. Totul se vede departe, iar departe e prea departe...et je parle, tu parles...dansons



Sting - La Belle Dame Sans Regrets
Asculta mai multe audio Muzica »

Dansons tu dis
Et moi, je suis
Mes pas sont gauches
Mes pieds tu fauches
Je crains les sots
Je cherche en vain les mots
Pour m'expliquer ta vie, alors
Tu mens, ma Soeur
Tu brises mon coeur
Je pense, tu sais
Erreurs, jamais
J'écoute, tu parles
Je ne comprends pas bien
La belle dame sans regrets

My Mistakes Were Made For You

The Last Shadow Puppets - My Mistakes Were Made For You
Asculta mai multe audio Muzica »
Ele au existat, exista si vor exista. Fara ele nu sunt eu, fara ele cele 3 Raluci nu s-ar mai certa intre ele si fara razboi nu ar exista pace in sufletul meu. Am gresit mereu din dorinta de a face bine si am gresit mereu lasandu-ma pe mine la o parte si incercand sa daruiesc mai mult decat sa primesc. Am gresit din vanitate, am gresit din inocenta si am gresit din greseala. Am gresit ca atunci cand te intalnesc sa nu mai gresesc. Dar inca gresesc, inca sunt eu, iar poate atunci cand ma voi ierta eu pe mine nu voi mai gresi. Azi ma iert pentru tine. Azi incep sa numar inapoi pana la zero si imi astept in linie zborul catre tine.
**
Muzica imi canta in urechi dansul cu tine.

Non ti muovere

"Nu stiu unde se duc oamenii cand mor dar stiu unde raman"
Eu imi privesc toate mortile in oglinda si stiu ca de fiecare data cand am reinviat a trebuit sa mor iar.

Caotica Raluca

Ma doare..si de fiecare data cand ma doare ma gandesc la ultima oara cand m-a durut si a durut atat de tare incat corpul meu imprumutase miscarile unui sarpe. Atunci a durut tot, acum doare doar frica. Mi-e frica. Iar frica asta e scrisa pe interiorul bratului pe piele si pe sub piele. Mi-e frica de usile mele nedeschise inca si de usile deschise ce se vor inchide. Nu am desenat usi, ci doar le-am privit printr-o lentila. Le am pastrate pe toate intr-un colt, asa decolorate de soare si zgariate de maini straine. Mi-e frica sa visez cu ochii deschisi caci mereu am visat cu ochii inchisi si nu s-a implinit. Mi-e frica sa devin o galeata de frici aruncate. Acum dormi, caci daca nu dormi tu, pe mine cine ma mai viseaza?

Ne cautam printre amintiri

Nu am scris nimic timp de 10 minute de foaie alba, preferam sa imi rotesc ochii prin camera caci atunci cand imi rotesc ochii spre mine vad prea multe. Caut un chip drag de copil cu balonas ce parca imi canta "avion cu motor ia-ma si pe mine in zbor", caut poze impartite intre mine, tine, Paris si Viena desi mine si tine nu s-au intalnit acolo ci in orasul bicicletelor, caut urma de tigara in loc de urma de deget, caut miros de carte si in fiecare ma caut pe mine. Un tango vechi despre ochii tai se aude in spate iar in fata se plimba filmul in 3 dimensiuni al vietii mele. Un buchet de flori de camp se lupta cu timpul si se impotriveste uscarii premature. Amintiri de acum o clipa se refac in minte si se rederuleaza pentru a prinde contur si mai tarziu. Amintiri ce vor urma freamata intrebatoare in coltul celalalt. Ringul este gata, rezultatul va fii explozia creierului meu. Las sunetele sa creasca si ascult: la radio, se anunta zboruri.

SH este noul Vintage sau Noul manual despre vechi

A fost odata ca-n povesti...a fost o bunicuta care purta haine ca de altfel toate bunicutele de-a lungul istoriei. Si avea ea atatea hainute agonisite de o viata si inca nepurtate incat s-a gandit sa lase si la mostenitori. Asa a aparut vintage-ul. Dar mostenitorii rai si nerecunoscatori au decis sa le poarte si sa le murdareasca ca sa le transforme in SH. Hainele de la a doua mana s-au gandit ca razbunarea cea mai mare este sa ajunga la a3a mana si uite asa s-au nascut blogurile vintage, ca niste ciupercute dupa ploaie. Nu, acesta nu este un manual despre cum sa te imbraci vintage, ci este un manual despre cum sa traiesti, sa simti si sa vinzi vintage in cei deja celebri "numai 10 pasi".

1.Trebuie sa cunosti cel putin o limba straina caci numele blogului tau va contine neaparat cuvantul vintage sau un cuvant frantuzesc gen madame ca sa dea iz de vechi. Poti sa pacalesti usor auditoriu daca folosesti un translator online.

2.Poza etalon a blogului trebuie sa fie din anii 20,30,40 etc dar atentie mare sa nu depaseasca 80 caci deja devine "not vintage". Alb-negrul sau sepia confera un aer retro si cozy care va face privitorul sa se simta ca acasa. Poti pune si o poza cu dulceata si/sau serbet ca sa fie o vizita ca la carte (veche si asta).

3.Nu uita: Google este prietenul tau. Apasa "Ma simt norocos" pe cuvantul vintage si vei gasi 9872486863487 de situri din afara care iti pot servi drept "guru in ale vintage-ului". Nimic nu se iarta!

4.Poti incepe cu sectiunea bijuterii dar nu uita ca ai in casa un catalog AVON de anul trecut si un set de bijuterii din perle cumparat de acolo, deci poti face deschiderea leeeejer cu un astfel de accesoriu (par exemple http://vintagesiactual.blogspot.com/2008/09/set-inel-i-bro-cu-perle-din-sticl-de.html )

5.Deschide usile dulapului si lasa-ti mainile in el. Poti gasi acolo cravate de la tata, fusta de la mama si cele mai sus mentionate de la bunica. Nu trebuie neaparat ca ei sa stie. De asemenea, nu uita sa iei si cateva din hainele tale care nu te prind sau nu iti mai plac cu brand-uri celebre gen Puma, Nike si altele si sa le adaugi la sectiunea noi. Daca nu cunosti denumirile, poti inventa unele si sa pui neaparat "made in Paris". Mare atentie insa, trebuie sa stapanesti bine punctul 1.

6.Vrei sa vinzi repede si bine? Atunci cauta un (foto)model pentru hainutele tale. Poti sa fii chiar tu, dar daca esti "neprezentabila" suna la vecina de palier poate are si ea nevoie de un extravenit. Foarte important: cur sexy este un must caci poate intra si baieti pe blog. (par exemple http://madamedevintage.blogspot.com/2008/10/cod-145-pantaloni-escada-foarte-elegani.html)

7.Ca punct aditional la punctul 5, dar destul de important sa il pun separat acest pas este legat de culoarile produselor expuse si pe alocuri de textura: caaat mai socante. Mult verde, mult roz si chiar daca e frig si ploua afara, multe translucide si transparente.

8.Daca afacerea cu haine nu este suficienta pentru satisfacerea poftelor tale banesti, sfatul acesta este strans legat de alergat (pentru o silueta mai buna): alearga prin magazinele de SH sau alearga prin magazinele de antichitati si eventual alearga intr-un sezon de reduceri prin outleturi din Vienna sa poti aduce marfa ca H&Mm, Mango, Zara si C&A si sa le vinzi la suprapret. Hainele nu sunt totul. Poti cumpara si farfurii, cesti, ceainice, linguri etc pentru o bucatarie la fel de vintage ca si dulapul tau.

9.Te duce capul? Atunci si mai bine. Poti inventa povestioare cu dantelute si zane pentru fiecare hainuta. Alaturi de descrierea lor poti baga un pret mare si apoi altul colorat, mult mai mic, cu eticheta SOLDURI. Cumparatorii nu vor intarzia sa apara.

10.Pentru comenzi trebuie sa dai o adresa de mail sau un id de mess, asa iti poti face multi prieteni si "conexiuni". De recomandat ca in lista de mess sa ai un grup separat pentru a putea da massuri lejer sau si mai elegant si business, versiunea un pic mai vintage a spamului si anume mail-ul. Nu uita, daca butique-ul tau online isi are originile in Bucuresti, o intalnire face to face e mai usoara decat expedierea prin posta. Participarile lunare la diferite targuri aduc o crestere de buget neimpozabila(ca de altfel tot venitul).

Ca o concluzie si cu lipsa totala de ipocrizie ma confesez aici ca am in reader cateva de astfel de bloguri si le urmaresc evolutia: 90% din acestea au produse de 2 lei (la figurat, nu la propriu) si deci multe la suprapret. Totusi, daca imi place ceva cumpar, ca deh, manualul de mai sus a fost scris dupa un studiu de piata pe un anume esantion ca o adevarata statisticiana ce zace in mine de prin anul 2 de facultate, acum...hmm..8 ani da. Sunt vintage ori ba?

De cand am descoperit placa de par ma uit altfel in oglinda

Ca de obicei revin in fata oglinzii si redezbat acest obiect cliseic. O persecut acasa si rup ligheanele prin baie, o persecut la munca si ocup spatiul degeaba si nu in ultimul rand o persecut pe strada si folosesc fara nici un scop vitrinele magazinelor. Noroc ca oglinda de la masina nu e orientata spre mine caci as fi fost un narcis desavarsit iar in loc de fantana sfarseam in Dambovita. Evident ca ma sfatuiesc cu mine in fata ei si e martorul tacut al multor lacrimi si mult mai evident e ca pastrez mereu in geanta un ciob de oglinda. Ce pot sa fac? Sunt dependenta de ea. Ma numesc Raluca si sunt o oglindita anonima. Buuuuna Raluca(astea sunt vocile din capul meu). Asa, urmand firul logic al naratiunii eu si oglinda mea am trait multe impreuna iar fiecare barbat ce a poposit in fata ei sa se spele pe fata cred ca s-a vazut mai mult pe el decat pe mine. As putea sa scriu si eu un basm cu oglinzi si sa rup ceva vraji dar ma limitez la intamplarile din viata mea petrecute "La oglinda":

1)Clasa a11a, decembrie 1996: Ma intorceam dintr-un turneu cu corul si eram destul de impacata cu performanta mea (singura din 40 de oameni care isi uitase pantofii negri acasa si isi pusese unii albi). Am zis eu sa o lungesc prin camera pana cand mama imi pregateste ceva de mancare si imi faceam de lucru in oglinda sa nu adorm. Cand de-odata, imi vine sa casc (deh, ora 11 seara, drum, trac tot tacamul). Si casc, si casc, si casc...si nu ma mai opresc...si stop cadru: mi-a ramas maxilarul inferior blocat. Da da, eu, am ramas in fata mea in oglinda cu gura cascata. Urmarea? O mama disperata care vroia sa imi traga un pumn ca poate imi revin, 1 ora de asteptat salvarea in timp ce muream de foame si nici de inghitit in sec nu puteam, 2 ore plimbat prin spital in camasuta de in si papucei de plastic in timp ce afara erau gradele pe minus si nu in ultimul rand o noapte de somn chinuit cu capul intr-o parte de frica sa nu imi inghit limba doar pentru simplul fapt ca nu exista doctor (treaz) sa imi inchida gura. Au urmat pe rand o dimineata eliberatoare in care doamna doctor m-a asigurat ca sunt norocoasa deoarece 3 oameni din 5 au fractura si apoi 2 saptamani de Craciun si Revelion cu bandaj in trend (deci alb, a la Maica Tereza) si supe pasate pe(de) post de sarmale si cozonac. De atunci, eu si oglinda mea de acasa am trait fericite pana la adanci batraneti mai ales dupa ce eu mi-am inchis gura.

2)Tot prin liceu, eu adolescenta rebela si una bucata mama nemiloasa caci nu vroia sa ma lase la disco. Si dai si certuri si oprobrii aruncate si fiecare se tinea tare pe picioare. Numai ea, oglinda de 10/5 statea linistita pe masa si asculta. La un moment dat, o alta mana nemiloasa apare (da, recunosc, a mea era), o ridica si i-o arata mamei: "Uite, esti isterica". Buff, poc poc...897234878734 de cioburi si tot atatia ani de ghinion. Oglinda si-a dat duhul pentru linistea noastra.

3)Peste muuulti multi ani, peste 7 tari si 7 mari, regina de negru a renascut pentru a iesi la intalniri. S-a aranjat ea, s-a pipitit in stilul ei hippie caracteristic dar nu avea unde sa se intrebe cine are cea mai frumoasa fusta din tara. Si ce a socotit ea si cei 7 sfetnici-pitici din capul ei? Sa puna ligheanul pe jos cu fundul in sus si sa capete cativa cm in plus ca o adevarata "marie a sa" ce era. Buff poc poc (it brings back memories) ligheanul cedeaza sub greutatea ei iar saraca regina a fost prinsa in capcana. Piciorusul ei de Cenusareasca cu greu facea fata zimtilor nemilosi din plastic. De atunci, oglinda ramane undeva sus sus si asteapta ca regina sa creasca.

Dorinta mea arzatoare e sa traiesc intr-o lume a oglinzilor, macar ele ma mint frumos. Pastrand tematica, va las o melodie despre cele 1000 de oglinzi ale mele.



1000 mirrors ft sinead o conno
Asculta mai multe audio Muzica »

Sometimes, it smells like past in the present

Cateodata te uiti cum trece trecutul pe langa tine, in slow motion, cu prezentul lui legat de gat iar tu cu prezentul tau atarnand pe umeri. Te uiti la prezentul lui si iti vezi trecutul iar fiecare ochi spune cate ceva. Apoi te repeti fara sa iti dai seama si ti se spune dar nu auzi, doar simti. Simti cum iar ti se inclesteaza mana si cum iar oglinda devine singura entitate care te aude si te vede. Dispari cate putin din tine si te ingropi in trecut, lasand in mod "cvasi-exhaustiv" harta urmelor tale. Cine le mai descifreaza acum? Poate doar amatorii de firimituri umane sau nevazatorii, caci doar ei nu vad cu adevarat. Ma duc sa mai imi torn o picatura de cafea, poate de data asta ma trezesc complet si poate nu adorm sa mai visez urmatoarea mea identificare. Apoi ma voi intoarce aici, caci statul in acelasi loc face bine pentru miros.


Martina Topley Bird - Poison
Asculta mai multe audio Muzica »

Ce ma ameteste? Numai 6's norocoase

1)Nesomnul: ma apuca uneori fericirea ca stau la mine in camera si robotesc printre hartii hartiute, sterg praful pe care nu l-am mai sters la mine pentru ca acum il sterg la tine si asez toate briz-brizurile mele in noul suport de cercei si in noua cutie de bijuterii primite de ziua mea. Si fac, si fac pana ma prinde 3-4 dimineata cu mainile in apa si cu oja dusa pe jumatate. Mai gasesc un ordin de varsamant catre un tip care daca devine celebru in ale cantatului il vand la licitatie clar, gasesc crema antibacteriana pentru vechiul meu pierce care acum zace prin cutii, nu mai este VIP-ul sprancenii mele stangi, o poezie ici, o clama colo. Ascunsa intre dosare este o veche poza polaroid a unei cizme si o pun la loc de cinste langa tabloul cu Mighty Mouse pictat ironic cu un Puta Madre pe piept si care la fel de ironic salveaza o soricica fara ochi. Curatenia de toamna-toamna-frig-si-ploaie-fara-somn continua si descopar toate biletele de la concerte: Placebo, Muse, Bestival, Goldfrapp, Bestfest, Massive Atack, Birdy Nam-Nam etc etc. Amintirile ma gadila pana adorm.

2)Munca: sau nemunca mai bine zis, cand am perioada de autoformare si stau si citesc de zor sau mai fac unele teste de ma ia somnul ratat din noaptea de la punctul1). Atunci ma duc si imi fac cafea cu lapte...sau mai bine zis cu tot cu ambalajul de lapte condensat pentru ca punctul precedent imi da inca de furca. Iau cu greu o lingurita sa indepartez impuritatea apoi uit ca deja am lingurita si mai iau una. Cafeaua mea cu lapte,plastic si doua lingurite (tot din plastic) si fara zahar ca evident l-am uitat este ideala pentru un final de saptamana.

3)Tequila: si prietenii stiu de ce, cum, cand si unde. Mereu treaza, cum primesc vreo 5 degetele (de tequila) cum ma ametesc. Vama insa a ramas in urma caci toamna nu e ca vara si Bucurestiul nu e ca marea. Concluzia punctului 3): Beau rar, deci ma ametesc.

4)Parfumul: al meu cand il simt pe lucrurile proaspat dezlipite de trupul cald si parfumul tau acvatic ce ramane in palme de atata mangaiat. Uneori mai stranut si ma ametesc de la inchis ochii.

5)Bicicleta: dupa 15 ani de pauza de pedalat si 10 ani de masina am revenit pe 2 roti, pentru placere si pentru miscare. Ma ametesc plimbarile lungi cu tine si pistele trasate pe stradutele linistite. Ma ametesc rafalele de vant capitalist ce imi flutura vestuta si colturile parului. Ma ametesc dalele si cainii ce se tin scai de mine fiecare in felul lui. Ma ameteste orasul cand sunt pe sa, but I can't help it.

6).......(text ascuns in inima mea)



James - Getting Away With It (All Messed Up)
Asculta mai multe audio Muzica »

Alerta! E Septembrie

Haos, trebuie sa ma organizez. Nu pot sa platesc amenzi in fiecare zi si nici sa distrug valori la nesfarsit, nu pot sa dezamagesc oameni si nu pot nici sa prioritizez cum ar trebui. Refuz sa ma cert pe probleme gen trafic, plastic stress si straini animalici. Refuz sa imi trasez iar un cerc in jur si sa numar peretii. O sa alerg printre frunze uscate si o sa ma arunc intr-un castel de fildes, poate poate il sparg. O sa imi crosetez mie drept cadou o poveste de toamna care sa tina de cald la iarna si sa astepte ghioceii la primavara. O sa imi pastrez raza mea de soare pe care sa o vad peste umbrela si peste nori si o sa miros fiecare haina groasa ce o scot ca noua din dulapul vechi. Azi e ultima zi dintr-un lung sir "afibonaccic" de 28 de ani iar cea de maine nu o sa mai fie ca asta. Azi pot sa ingramadesc cele 1000 de lucuri pe care nu le-am facut si pe care le-am lasat mereu pentru maine. Maine se numara anii si tot maine o sa se revanseze soarta pentru ultimii doi ani ratati. Am emotii, e toamna mea.

5 pasi de urias si 5 pasi de furnica

Noah & The Whale - 5 Years Time
Asculta mai multe audio Muzica »

Acum 5 ani aveam 24 de ani si o pofta nebuna de schimbare, aspiram la altceva, cariera de profesoara nu ma mai atragea iar viata in Constanta mi se parea limitata. Cu pletele in vant am alergat cu prima ocazie in Bucuresti si m-am atasat de betoanele astea pe care asa gri cum erau am invatat sa le colorez si sa le mai schimb din cand in cand pentru mici vacante ce pareau mai aproape vazute de aici. Acum pletele au disparut, betoanele s-au facut gri la loc iar eu voi trece in cateva zile in zona crespuculara 29-30. Dar a fost fun fun fun, sun sun sun si uneori sad (un singur an). Ce am facut in ultimii 5 ani deci? Am cunoscut oameni, am iubit si am daruit, mi s-a luat si mi s-a dat, am crescut si am ajuns in punctul in care pot spune love love love. Ce voi face in urmatorii 5? Alti pasi, alti oameni, mereu acelasi suflet de copil.

-Imparate imparate, cati pasi imi dai?
-5 pasi de urias si 5 de furnica...si apoi poti canta.

And in the oddest moments and just scratching my head
I'll be thinking about families n' lying in bed
Even though I believe it may not even come true
But in my mind I'm having a pretty good time with you.

Blogul meu ca un WC

Cand eram mica de fiecare data cand ma certa mama sau ma simteam nedreptatita cautam un loc unde sa plang si unde sa ma ascund. Eram multe persoane in casa si din cauza asta nu aveam nici camera mea si nici un loc ascuns. Visam la coridoare secrete si camere ascunse in pereti dar degeaba, copilul de atunci nu putea sa transforme in realitate ce visa. Drept urmare - da matematica isi facea efecutul logic asupra mea - am socotit ca trebuie sa existe o solutie, un loc in care lumea din afara nu patrunde foarte des si am gasit: baia. Ma inchideam in baie. Apoi, cand primul baiat a vrut sa imi patrunda in intimitatea corpului am dezertat, am fugit si m-am ascuns: tot in baie. In baie ma ascundeam si de tine uneroi si tot in baie, la munca, te plangeam si imi feream privirea de ochii iscoditori ai colegilor. Uneori insa, plang aici: cu vorbe, cu muzica, cu desene, pe pagina asta alba gaurita de literele tastaturii. Copilul de azi a gasit o alta baie. Sper doar sa pot trage apa dupa mine si aici.

Sometimes, all I wanna do is get off

...si am plecat. Am calatorit mult, am vorbit mult, am imbratisat mult. Uneori mult e prea mult iar uneori el nu este ca el ci toti sunt ca el. Uneori lucrurile se impart intre ale mele si ale tale, uneori nimeni nu are dreptate si uneori spui doar atat... baby, come on yeah, if you have a hard time gettin' there, maybe you're gone (doar asculta).


Dandy Warhols - Get off
Asculta mai multe audio Muzica »

Bilet fara intoarcere

M-am trezit speriata din vis. Alt vis, alt tu, mai mereu acelasi tu in visele mele.
Erai personajul negativ de data asta: m-ai urcat intr-un lift catre etajul 7 dar era programat sa revin dupa 1 an. Vroiai sa strangi in brate doar pentru a lua energie si se intampla sa nu fiu eu de fiecare data. Ti-am numarat strangerile iar eu am iesit pe minus. Apoi tot tu mi-ai aratat sensul tuturor lucrurilor: cifrele. Totul e compus din cifre. Drumul, pretul, ziua, varsta, relatia. Simtim nevoia sa masuram si sa gasim o metrica pentru orice chiar daca numai auzul lor ne face viata un calvar.

-Ai stat doar 2 zile cu noi, prietenii sunt mai importanti?
-Mai ascult 2 melodii si plec in expirat, nu prea m-a prins folkul.
-Sunt prea multi oameni in cerc, dar din 2 nu il poti face.
-Am facut drumul in 3 ore, m-am saturat.
-Sunt doar 9 zile de concediu.
-La multi ani, ai implinit 75 de ani.

Plec, nu mai vreau sa compun propozitii cu cifre iar numerologia o stric schimbandu-mi varsta in curand. Nu mai vreau sa vad cati oameni ma vad si nu mai vreau sa stiu de cate ori te-ai intors. Eu plec, dar ma intorc peste 1 saptamana. Ironic nu?

Iar ciudat..

Uneori stingi amintirile ca o ultima tigara pe care ai promis oricum ca nu o vei mai fuma pentru ca oricum nu fumezi ci doar te prostesti. Uneori stingi vocile din cap si nu le mai recunosti cand din greseala la radio se anunta soare intr-un oras fantoma. Apoi incerci sa iti dai seama daca ce ai auzit era ascuns bine in inconstient sau doar numele din constient iti dadea sunetul. Daca personajul nu se potriveste, incepi si inventezi si faci pereche intre nume si chip. Dupa o vreme lucrurile nu se potrivesc iar si incepi sa te intrebi de ce. Apoi iti faci griji: cum vei mai recunoaste ceva vreodata daca mintea ta se joaca cu tine pe degete mai rau ca un Iuda? Nu iti ramane decat sa te multumesti cu bucatile din puzzle-ul creat de tine pentru tine si sa le reasamblezi din cand in cand sa nu uiti cum se face. Mai o melodie, mai un cuvant, mai o poveste, mai un drum. Sper doar ca atunci cand ajung la mare sa nu uit ca o stiu de cand m=am nascut si ca acolo nici un val nu imi sterge viata. Ce sa spun, doar ca nici mie nu imi pare rau. Ma intorc la CD-ul meu de Vama, il pregatesc pentru maine.


Robbie Williams - Me and my monkey
Asculta mai multe audio Muzica »

Camera mea

As incepe cu usa, dar cum rar intru pe ea o sa incep de la fereastra. Camera mea incepe deci cu un balcon plin de pungi si bucati de faianta folosite doar de praful si gâzele ce intra netulburate pe geamul netermopanat. Daca dai draperiile albastre la o parte ai nimeri in mod normal capul meu, cu privirea un pic spre stanga caci laptopul se curbeaza dupa noptiera un pic aburind, un pic luminand. Urmeaza surogatul de pat de o persoana si jumatate care nu mai plange dupa jumatate ci dupa intreg. Carti, multe carti, carti de dragoste, carti de ura, carti de satira, carti interzise creierului slab, carti interzise inimii slabe. Un deal de CD-uri si reviste omagiate uneori de razele de soare ce tasnesc prin jaluzele. O masuta de la o idee sta rosie si semeata plina de rame negre, flori uscate, nemuritoare si artificiale. Am zis ca ma decid intr-o zi la una. O lumanare stinsa si una neinceputa, dar le folosesc pe amandoua, una sa imi aminteasca de oameni iar alta sa ma omeneasca cu amintiri nescrise. Un scaun pe care odata am vrut sa stau dar acum stau cu randul hainele mele. Un dulap cu vaza, rama, poza, scoici, carte, cana, vinil, clopot si un telefon. Prima chitara, fara corzi si un geamantan de 40 de kilograme plin cu pungi goale neprafuite de data asta. Pe el un urs de plus cu mainile grele si cateva haine aruncate sa ii mai deschida culoarea. Am ajuns deja la usa care nu e falsa dar are o fata pusa cumparata pe semne din Cora pentru ca e aproape si pentru ca ii da o alta culoare. Mereu se schimba culoarea la mine in camera. Vinilul era negru, acum e cu rosu insa pentru ca l-am pictat. Podeaua era bej dar acum e mozaic de culori pentru ca i-am pus covor, mobila era maronie dar acum e cafea cu lapte pentru ca i-am pus manere in forma de stea de mare iar televizorul este gri inchis cu gri deschis pentru ca l-am oprit.
Apoi, de la usa incepe nebunia de maruntisuri. O masa cu multe foi si dosare, o cutie de bijuterii din lemn, pietre adunate de pe munte puse intr-o coloana a infinitului, bol de sticla plin cu bile colorate si alta lumanare semi-arsa. Dulapul transformat in mare maro cu toate bijuteriile mele pe post de pesti. Parfumuri parfumuri parfumuri. Icoana de la fratele meu mai mic si poze de la celalalt frate, mai mare. Inca o chitara, mai mica si cu mai multe corzi dar cu la fel de mult praf si am ajuns iar la geam. Totul e acolo, nu lipseste nimic - doar eu. Eu care sunt in alta parte.

Dragostea dureaza trei ani (oare???)

Articolul de fata este mai vechi, scris acum un an parca pe unul din multiplele mele bloguri, cred ca cel cu pareri cotidiene si parca pe un blog comun thenobodies, nu dau linkuri pentru ca nici unul nu mai exista. Dar uite ca Andruta mi-a amintit si pentru ca ea e celebra in 24 fun de ce sa nu devin si eu(hahaha...glumesc). Voici ce am scris eu:


Ca sa incep cu dreptul, m-am gandit ca de data asta sa imi cumpar cartea, sa o citesc/ disec/analizez si apoi sa vad piesa de teatru. Aveam la dispozitie 1 saptamana intre momentul initial t0 in care am cumparat una bucata carte "Dragostea dureaza trei ani" de Frederic Beigbeder 20.99 lei de la Diverta si momentul t1 in care (marti fiind) aveam sa imi cumpar bilet la Teatrul Underclouds(deci am revenit cu povesti dintr-o locatie actualizata). A trecut ceva timp de cand s-au petrecut mentionatele deci o sa incerc sa apelez la memoria mea (prea) selectiva si sa adun ramasitele.

Cartea, are acelasi sablon de coperta ca toate din beletristica "contemporana" (Bruckner, Coelho etc) - poate e un semn ceva nu? Interiorul: scris de 14, distanta de 1.5 intre randuri (cu alte cuvinte, sa vada si chioru ce scrie). Continutul: eh, aici sunt mai multe de spus. Tehnica este jurnal, desi autorul te induce in eroare in primele pagini vorbind de Marc Maronnier ca fiind un simplu personaj. Pe parcurs, schimba persoana de la a3a la a1a, trecand print-un set de truisme pe care le inghiti pe masura ce dai paginile si pe care le uiti in momentele urmatoare. Teoria din aceasta carte este ca "dragostea dureaza trei ani". In primul an cumperi mobila, in al doilea muti mobila, in al treilea an imparti mobila..sau in primul an spui: "daca ma parasesti MA OMOR", in al doilea an spui "daca ma parasesti o sa sufar, dar o sa imi treaca", iar in al treilea an spui "daca ma parasesti desfac o sticla de sampanie".etc etc. Fiecare an este descris cu lux de amanunte si cu tone de ironii, cu argumente stiintifice si/sau filosofice intarite de povestiri din cuplu. Apar pe rand spre surprinderea cititorului: o lista de cantece triste, sfaturi psihologice (gen do it yourself), sex (mult sex ca prinde la public, plus amante si tot tacamul), scrisori de dragoste (jenante de altfel), petrecerea de divort si happy-endul(un fel de AMR pana la inca 3 ani). Concluzia: dragostea nu dureaza trei ani. Carte e foarte usor de citit, dar nu ramai cu nimic bun in urma ei (doar o umplere de timp un pic amuzanta).

Acum punerea in scena. Bilet 20 Ron ca deh, era Cristi Iacob dama de companie secondat de Adriana Trandafir. Seara respectiva chiar mi-a placut, Chris Simion incercand sa pastreze liniaritatea cartii, fracturand-o totusi pentru o viziune cat mai alternativa cu muzica, dans, proiectii (de fapt imagini inregistrare dintr-o baie publica, o mica discutie intima la un pisoar), simularea vizionarii la TV (tot printr-o proiectie, pacat de desenele alea animate, parca le-as mai fi urmarit), interactiunea cu publicul (eh, se luau de saracii oameni) si nu in ultimul rand, o balerina infiltrata in public coborata de pe un nor sa ne incante.

Ar mai fi de spus o groaza, pacat ca nu am avut eu chef sa scriu imediat. Parerea mea e ca moftul asta m-a costat cam scump in raport cu calitatea. Dar, asta e, ne mai dam si cu capul de pereti (sau nori).

PS: Ca sa imi fac o imagine mai clara despre stilul lui F.B, am mai citit :"199 000 lei", "Egoistul romantic" si "Memoriile unui tanar ticnit", acelasi stil cinic caracterizandu-l pana la final. Macar e consecvent tipu. Ah si sa nu uit, caut "Je crois moi non plus" si inca nu a aparut in Romania...daca aveti informatii contactati-ma.

In absenta mea

Yann Tiersen - L'absente
Asculta mai multe audio Muzica »

Ascult..sunetele se amplifica pe masura ce claviatura imi canta absenta. Acum din ce in ce mai repede, fara sa privesc scriu. Fara sa gandesc respir. Si apoi uit. Uit secunda precedenta pentru ca m-am departat de prezent si sunt undeva dincolo de cele 3 vieti construite pentru mine. Cand imi miros mainile stiu ca nu sunt ale mele, caci fumul de tigara imi era strain. Cand imi ating pielea, stiu ca nu ma zgaria asa tare iar cand imi joc parul pe degete stiu ca nu era atat de aspru. M-am oprit. M-am dus in oglinda sa ma uit din perspectiva strainului la mine. M-am mai privit, deci sunt un strain cunoscut, caci am avut cum sa imi analizez fiecare defect al fetei si fiecare cuta sapata de mine in mine. Am luat doua oglinzi si am privit in prima oglinda prin ochii mei in ochii din cealalta oglinda si m-am speriat. Nici ei nu erau ai mei. Dar ce este? Eu? Nu sunt a mea, sunt a tuturor oamenilor care mi-au vorbit odata si de la care am furat ceva. Tu? Esti al tuturor oamenilor care te-au atins odata si care au furat de la tine ceva. Suntem pentru ca altii sunt si ei si nimeni nu e pur si nimeni nu traieste asa cum simte, ci cum invata. Acum fug de mine, pentru ca in mine e haosul si nu il suport. M-am bagat la umbra umbrei mele si respir aerul caci e mai rece dimineata dupa ploaie iar chiar daca dormeam cand a plouat, inca ii simt urma. Shhht, acum, imi plang ploaia ratata, sa nu imi spui te rog ce am mai pierdut.

(aplauze pentru absenta mea)

Rasarit fugar

Multe masini mici sunt pe autostrada numai una e a mea. Rollback. Melanj de ganduri si de oameni. 6 AM. El departe in cort ia umbre in brate, eu dorm cu gandurile mele. Noapte buna Raluca, caci iar e zi.

Color

-Cand te-ai schimbat?
-Nu mi-am dat seama, cunosc doar modul in care m-am schimbat.
-Acum te placi mai mult?
-Nu. Ma plac egal. Ma plac cand in culori, cand fara culori. Ma plac cand vesela, cand trista. Ma plac cand a ta, cand a nimanui.
-Ce e mai real pentru tine?
-Nimic din ce vad sau aud, ci doar ce simt. Cand nu mai simt inseamna ca mi-a murit realitatea.
-Cand nu e real?
-Cand vad prea multa culoare acolo unde nu era si cand miroase a flori acolo unde se murea.
-Mai poti?
-Da, nu vezi? Zambesc.

Alb si negru

-De ce zambesti?
-Pentru ca stiu cat de fals poate fi falsul si stiu ca tu nu ma crezi ca pot sa stiu.
-De ce ai ochii negri?
-Pentru ca se micsoreaza de la intunericul pe care il vede in ochii oamenilor.
-De ce ai albul langa tine?
-Pentru ca uneori sunt fericita.
-De ce doar uneori?
-Pentru ca de cele mai multe ori ma gandesc ca fericirea nu e a mea.
-De ce te joci in culori dar arati numai negrul si albul?
-Pentru ca simt nevoia sa creez dupa ce distrug.
-De ce taci?
-Pentru ca atunci nu stii ce gandesc.
-De ce zambesti iar?
-Pentru ca se mai inchide un cerc si imi place sa ma mut aici.

Dama cu liliac

Ai crezut ca sunt obsedata de moarte. Am compus despre moarte, am visat ca fug de moarte si am surzit cand mi s-a spus despre moarte. Dar nu acum. Acum dau cameliile pe liliac si fug de mirosul de pamant proaspat intors. Imi doresc inca sa miros praful asfaltului tocit de atatea picioare, imi doresc inca sa ascult muzica mea stransa din trecut si daruita in prezent, imi doresc inca sa privesc cerul in joaca prin umbrela mov intr-o zi torida de vara, imi doresc sa simt apa fierbinte dupa atatea zile de apa rece si imi doresc sa imi miroasa parul mereu a scortisoara. Nu mai simt cum clorul se ridica in urma pasilor unor straini, ci simt doar miros de liliac strans in suflet de zile si de flori de camp strivite de maini mari si daruite unor maini mici ascunse intr-o carte despre viata. Imi pastrez locurile umblate si incerc sa resimt senzatii pe care mi-am dorit sa nu le suprim din colturile mintii. Imi pastrez cuvintele pe care nu le-am spus pentru ca toate celelalte pe care le-am spus consumasera momentul. Si mai pastrez cioburile pe care nu le-am spart niciodata pentru ca erau singurul tot pe care mi-l daruisei. Tot ce am strans ma ajuta sa vad si sa aud, ma ajuta sa te descopar pe noul tu care va deveni in curand vechi. Totul pe care l-am strans eu ma ajuta sa imi scriu lumea si sa o recitesc cu ochii inchisi, sa o plimb prin locuri straine si sa fiu locatar de imprumut. Apoi am construit o forma de viata.
Tu nu ai fost acolo, nu?

Castrare psihologica

Stateam la o masa rotunda si ma gandeam de unde sa incep? As putea sa imi las un semn sa cred ca acolo a fost un colt si apoi sa masor fiecare centimetru sa pot decupa un patrat imaginar si as putea sa termin tot intr-un colt. Ploaia e rotunda si ea, capul e rotund, umflaturile de pe picioare sunt rotunde, pana si cuvintele imi ies rotunde din gura: "as vrea.."

.As vrea sa simt mai mult patul meu chiar daca e doar o saltea pusa pe un lemn ce va ceda la urmatorul suspin.
.As vrea sa nu mai imi rup pielea cu unghiile chiar daca alergia este insuportabila.
.As vrea sa imi caut muzica chiar daca venea din intuneric, un pic spre stanga, nu asta, cealalta.
.As vrea sa imi vad filmele chiar daca au fost incepute si abandonate candva.
.As vrea ca pielea sa nu ma mai arda.
.As vrea sa nu trebuiasca sa aleg intre mine si tine.
.As vrea sa imi tai gandurile.
.As vrea sa uit.
..................chiar daca....

Partitura unei Seherezade

Cand a inceput sa cante?
Cand a inceput sa povesteasca?
Stiu sigur ca nu au fost 1001 de povesti
Si nici macar 1001 de cuvinte.
Stiu sigur ca a fugit inainte sa termine
Si mai stiu ca a devenit schismatica
Ca singurul ei Domn e tot in ea.
Cand a inceput sa danseze?
Cand a inceput sa doarma?
Doar atunci cand s-a oprit o secunda din drumul ei
Sa descuie usa si sa vorbeasca casei
Sa deschida geamul si sa vorbeasca noptii
Si mai stiu ca povestea asta inca nu s-a terminat.

How to draft a draft

Dupa cum am mai spus, urasc sa tin drafturile la intuneric. Chiar daca le-am oprit sa creasca, acum le las un pic sa zboare si sa arate ce puteau face. Apoi le voi sterge. La fel procedez si cu hainele mele, tin foarte mult la ele dar cand nu le mai port prefer sa le dau, nu suport sa le mai tin in dulap. Sa purcedem:

Data:23.06.2008
Titlu:Daca viata ta ar fi o piesa de teatru, ce gen ar fi?
Continut:
M-am gandit mult si nu am ajuns la nici o concluzie. Stiu in schimb ce nu imi doresc.
Nu imi doresc o comedie pentru ca nu as mai simti gustul amar al lacrimilor si nu as mai aprecia zambetul dupa o dezamagire. Nu imi doresc o drama pentru ca nu as mai putea sa rad...
Motivatie:Citeam: "Ce spui dupa Buna ziua" si un rand de acolo m-a dus cu gandul la asta
Demotivatie:Nu am mai avut chef sa scriu despre un cliseu.

Data:06.05.2008
Titlu:Locatar de ocazie
Continut:Pufff...de papadie..cat de cliseic zboara desi nu vad cu ochiul liber traseul predefinit. Pufff in parul meu de la o perna care nu era a mea dar mai mereu dorm cu capul pe ea.
Motivatie:Nu dormeam acasa.
Demotivatie:Inca nu dorm, dar cred ca am o problema cu cliseele si iar nu am mai avut chef sa scriu :))

Data:25.04.2008
Titlu:Eu, tu, alt tu, noul tu...mereu eu
Continut:Imi umplu iar viata ca sa mai pot sa o mai golesc cand se va incheia urmatorul ciclu. E ca si cum fac asta de secole, deja stiu ca imi intru in mana. Sarisem insa de prea multe ori o etapa pe care am preferat sa o ascund intre umbre, intre nume si intre chipuri. Acum o pictez pe un singur chip pe care parca il stiu din alte vieti, din alte nume, poate aceleasi totusi repetate intr-o incantatie de predefinire a viitorului. Da, imi vine sa repet numele tau de teama sa nu strig altceva si imi vine sa repet numele meu sa stiu ca eu sunt cea de langa tine. Da, renunt la..
Motivatie:Crize de identitati
Demotivatie:M-au lamurit personalitatile mele multiple cine este eu, cine este tu si cine este el, ce e vechi si ce e nou si de ce este mereu un EU.

Data:14.04.2008
Titlu:LA FILLE COUPEE EN DEUX
Continut:(null)
Motivatie:Numele unui film care s-a mulat un pic pe tipologia mea.
Demotivatie:Am citit cronica(nu am apucat sa il vad) si nu se mai mula. Deci am ramas doar cu un nume.

Data:10.04.2008
Titlu:Desen neterminat
Continut:
Eu...eu nu am carne
Am doar fumul lasat in urma de un corp ars
Si un contur ce trebuie umplut.

Eu...eu nu am zambet
Am doar urma lasata de un creion corector
Si un colt de gura sters de prea multe ori cu guma.

Deseneaza-ma, umplem-ma
Vreau sa fiu obeza de dragoste.
Motivatie:Erau multe.
Demotivatie:S-au risipit sau am desenat, nu mai tin minte.

Data:06.04.2008
Titlu:Cand cucu canta in ploaie
Continut:Macar aud, daca de vorbit nu mai pot. Oare pe unde mi-am lasat vocea? Vad ca tu spui ca esti fericit cand ploua, iar alt tu spune ca nu. Tu spui ca ma auzi desi sunetele mele sunt soptite
Motivatie:Meteo-dependenta
Demotivatie:Ce titlu stupid, am preferat sa ascult si sa ma uit la ploaie.

Data:20.03.2008
Titlu:Cand se termina un vis
Continut:
-Cand iti dai seama ca se termina prost si il intrerupi
-Cand..
Motivatie:Sincer, nu mai stiu ce ma apucase.
Demotivatie:Cred ca am preferat sa ma culc.


Data:22.02.2008
Titlu:Fluorescent adolescent
Continut:
Mi-a ciocanit la portita (nu, nu Ghita) ci ea, hipnotizanta mica si mi-a dat porunca sa spun o poveste, povestea mea si a unui necunoscut. Asa ca, in loc sa imi fac bagajele pentru drumul spre mare ce ma asteapta cu bratele deschise, am hotarat sa imi cotrobai prin bagajele amintirilor si sa extrag (nu, nu lozul castigator) ci povestea.

A fost odata un vis frumos..nu, asta e alta poveste.
A fost odata o librarie. Rataceam printre cartile de copii si zambeam cu drag cand dadeam peste niste carti pe care le citeam cand eram mai mica pe furis de teama sa nu ma certe mama ca imi stric ochii, cu lanterne furate de prin sartarele cu lucrurile lui tata la care noi copii nu aveam acces direct (daca nu aveam parola, hars, ni se taia portia de joaca si eram obligati la somn sau lectii)....ok, deviez. Pe scurt pentru ca nu mai am rabdare: l-am vaz..
Motivatie:Era o leapsa si desi "i don't do leapsa" era in acelasi timp si zuia cuiva si se potrivea povestea.
Demotivatie:In secundele urmatoare nu a mai meritat.

Data:07.02.2008
Titlu:Palmele mele
Continut:Imi intorc pe rand palmele sa priveasca in sus pentru ca in jos au privit prea mult timp dar tot degeaba, nu au gasit urme de pasi. Acum au personalitatea lor, nu mai pot sa le controlez. Acum s-au parfumat cu fum de tigara..
Motivatie:Probabil faceam exercitii antiplictiseala printr-un club si cand m-am intors am zis sa ma folosesc de asta.
Demotivatie:Obosisem.

Acesta a fost bilantul pe primul semestru financiar al drafturilor mele. M-a costat ca nu le-am pus? Nu stiu, dar clar ca nu ma mai costa nimic sa le public.

Cand dreapta se cearta cu stanga care sa adoarma prima

-Tot ce am nevoie e un buton de "Hold" pe viata, sa nu spun nici da nici nu, doar sa visez si sa desenez.
-Alo, ai inceput convorbirea, trebuie sa o si termini! Mereu incepi cu da si termini cu nu, deci spune nu!
-Nu, nu, nu...Am nevoie sa respir inainte sa vorbesc, am nevoie sa simt inainte sa ating, am nevoie sa stiu inainte sa dorm. Am obosit sa stiu ce nu am nevoie, sa intreb ce nu ma ajuta si sa ascult ce nu ma atinge. Am obosit sa privesc, am obosit sa vorbesc, am obosit sa scriu. Am obosit sa fiu mereu dreapta.
-Trage pe stanga atunci! Eu sunt aici.
-Nu mai stiu cum, am folosit stanga cand nu era a mea, am folosit iar stanga cand nu am vrut sa trag pe dreapta, acum nu mai stiu cui apartine.
-Nu a fost niciodata a ta sa o folosesti! Esti doar un hot de maini, furi cu dreapta sa dai la stanga dar degeaba. Doar cand dormi uiti cine incerci sa pari. In somn, esti tu!

Noapte buna.
(dar e zi)

"Open your eyes"

Cand i-am inchis pentru prima oara stiam ca ce simt si ce aud e suficient. Cand i-am inchis a doua oara, stiam ca patul de o persoana si jumatate a fost transformat ca dovleacul din poveste in caleasca. tic tac...12 noaptea...vraja se rupe...1 ora,2, 3..timpul a trecut demult dar ceasul inca imi bate mintea. tic tac....deja este 4 dimineata. tic tac... intr-o secunda s-a daramat castelul de nisip.
-"shhht...e noapte, nu ii spune ca te..."
-"vrei sa intri in cercul meu?"
vezi, ca peste noapte, marea matura nisipul si sterge cercul... vezi ca peste noapte, cerul se intuneca, mintea se intuneca, privirea se intuneca...vezi?
-"open your eyes"
Te-am vazut, tot tu esti! But, where do I start, where do I begin?

Oamenii inconjuratori

Am obosit sa vad atatea fete chinuite
Si atatea oglinzi in jurul meu.
As desena o masca cu zambet, sa o poarte toti
Si as desena cuvantul "Multumesc".
As mai desena inima la vedere
Si as desena sunetele date de fiecare bum.
As vrea ca oamenii sa stea talpa in talpa
In acelasi timp cu suflet in suflet.
As desena un caleidoscop din oamenii inconjuratori
Sa ii pot colora cum vreau eu.
Acum cant...
Oamenii ucid
Oamenii tac
Oamenii lasa
Iar apoi se descompun de vii.

Tu cati ani ai?

Ce inseamna de fapt intrebarea asta? Venita din gura unui pusti de 12 ani cu care m-am imprietenit in varful bradului inainte de a ma da cu tiroliana inseamna: "tu ce cauti pe traseul asta usor, nu e de tine, du-te unde e greu, lasa copiii cu lumea lor galbena si verde, du-te la negru".
Am sa scriu cum nu prea scriu eu in general: la obiect, fara jocuri de cuvinte si fara perdele semi-opace prin care vede cine ce vrea si inteleg cine ce poate intelege si ce se apropie mai mult de sinele lui.
Am vazut muntii. De fapt, ce se putea vedea de la nivelul cabanei unde mi-am depus starvu omorat de zgomotele orasului si presiunea biciului corporatist. Am ascultat muzica tare, am dormit tare (nu, nu eu sforaiam), am mancat tare, am respirat aer tare. E atat de bine sa fii printre straini si sa nu te simti obligat sa socializezi. Zambesti daca vrei, vorbesti daca vrei, saruti cand vrei...si totul dupa un drum prafuit si accidentat dupa Zarnesti spre Plaiul Foii.
Apoi am vazut Brasovul, intr-o zi, inghesuit ca orice urba dar cu treceri pietonale pigmentate cu terase, flori si oameni frumosi. Si am fost aici www.parc-aventura.ro unde mi-am regasit copilaria, forta, fizicul si intrebarea pierduta in timp.."tu cati ani ai?".

Si....si

Si vreau....si nu vreau.
Si vad...si nu vad.
Si inteleg...si nu inteleg.
Si mi-e dor...si nu mi-e dor.
****
E simplu, la mine in baie sunt doua periute dar pasta neagra de dinti de pe una din ele nu mai conteaza caci dintii s-au facut albi.
E din ce in ce mai simplu, la mine in cap inca mai e o bucata de creier invalid dar care nu mai conteaza, pentru ca am cultivat peste cu semnite aruncate in mod fortuit de maini bune iar acum cresc flori presate ce se transforma pe zi ce trece in bucati moi de inima pregatite pentru inima din inima din pieptul cel mai mare.
****
Si ma legan...si nu ma legan.
Si alint...si nu alint.
Si mangai...si nu mangai.
Si sarut...si nu sarut.
***
E greu, dar daca privesc simplu o sa mi se para mult mai bine.
Da, m-am hotarat, e asa cum e acum, nu cum a fost inainte.

Mai desenezi?

-Mai desenezi?
-Da. Am desenat atunci, acolo, demult.
-Dar acum?
-Nu, sunt prea ocupata cu cele trei Raluci, fiecare imi cere altceva.

Ce vraji a mai facut regina de negru

Dupa doua zile de dormit mai ceva ca frumoasa din padure (da da, despre muma vorbeam), dupa doua zile de nemancat mai ceva ca o anorexica si dupa aceleasi 2 zile de stat in pat mai ceva ca o invalida, regina a putut sa isi miste fundul (elegant, evident) catre cealalta parte(Auf der anderen Seite), mai dansand, mai alergand, mai pasind. A fost intampinata cu mere verzi plimbate prin taramuri indepartate si cu floare-de-nu-ma-uita-cum-dansez galbena ca soarele din munti. Nimic nu e mai frumos dec at sa privesti privirea cum te fura si sa te uiti la tine prin cel din fata ta. Nimic nu e mai plin ca luna disputata de doua capete ce se ciocnesc dupa 2 zile. Si nimic nu e mai verde ca noi.
Acum, regina priveste la pereti si la oamenii pe idle de atatea ore. Ii invidiaza. Pentru ea somnul inoata prea repede si l-a pierdut. Numara o floare,doua, trei... deseneaza un copac, doi, trei...se joaca, un doi , trei...hai la vise daca vrei.
Mai citeste o poezie:

"O scrisoare de prea departe"

mi-a scris dintr-o camaruta
de pe malul Senei.
mi-a spus ca ia lectii de
dans.
ca se trezeste la 5
si dactilografiaza poeme
sau picteaza
si cand simte ca-i vine sa
planga
are o banca preferata pentru
asta
pe malul raului.

cartea ei de Cantece
o sa apara la
toamna.
nu stiam ce sa-i raspund
dar i-am zis sa aiba grija
la dintii stricati si
la amantii francezi.

i-am pus fotografia langa radio
sprijinita de difuzor
si se misca
de parca-ar fi fost vie.

am tot stat si-am privit-o
cat mi-am fumat
ultimele 5 tigari.

apoi m-am
bagat in pat.

Charles Bukowski

Sevraj in acelasi pat pe aceeasi podea falsa

Organismul meu se curata, din interior catre exterior, se leapada de carne, se dezintergreaza. Parul se increteste la loc, unghiile se scurteaza, iar pielea se trage lasand urme de maini si picioare. Privesc cum slabesc peste noapte. Privesc cum sufletul mananca carnea desi in afara de cateva bucati sustinute de niste fructe nu are ce manca. Menta imi invadeaza creierul prin nari iar mirosul de paine arsa ma tine inca treaza. Apoi iar somn, 10, 14, 16 ore. Ceasul fals de pe peretele ce da in interior arata mereu aceeasi ora: dormi! Dormi! Dormi! Mai visez de 10 ori. Ba nu 100...sau 1000. Dar de unde stiu ca nu 1001?

Vise:
-tata si mama imi trimit scrisoare recomandata in care imi specifica ca vor expedia niste bani pentru medicamente. Nu inteleg de ce scrisoarea este in engleza. Nu inteleg de ce ei mint in scrisoare.
-multa lume la masa. Ea e proasta. Ea rade. Ea nu isi da seama unde se afla. Nu inteleg eu unde eram si de ce nu cunosteam aproape pe nimeni.
-dar esti indragostita? Nu inteleg de ce nu am raspuns cu DA sau NU, ci altfel.
-restul visului a fost blank pe stanga, blank pe dreapta, iar pe stanga pana dimineata cand am visat un soare de munte pe pajistea inflorita.

Buna dimineata, Raluca, "iti aduc ceva de aici, in afara de mine".

Ce s-a ales de drafturile mele

Mult praf, ochi ocupat cu ochiul altcuiva, scris lasat in asteptarea unei alte parti din mine, zile daruite si nopti castigate. Ma rasucesc cum faceam alta data dar in alta directie, alta adiere de vant si alt film. Imi pedepsesc simturile sa doarma. Acum, ma intreb, unde e acel ceva despre care toata lumea vorbeste? E doar in mintea noastra. Macar...e in noi.
*****
Ganduri draftuite:
-Am 10 texte iar din 100 de cuvinte prefer sa uit alte 1000.
-Ma intristeaza pozele ca artificiu al memoriei
-Uit mult ca sa ma gandesc mai putin.
-Ma dau ca sa ma recuperez pe bucati.
-Hai sa vedem un film!
-Acum stiu cum e sa fii tu.
-Noapte buna celor care pleaca inainte sa apara lumina.

Deformatii

Am vazut o piesa in lumina verde. Apoi in intuneric. Apoi cu lanterna. Vorbea despre mortii morti si despre mortii vii. Vorbea despre durerea mortii si despre durerea trairii. Vorbea despre tot ce e in jur, despre copii, femei, barbati. Vorbea cu proiectii, cu lumini si muzica.

"El nu era niciodata trist. Sarea ca o caprioara si se juca cu lopatica. Copiii de-o seama cu el nu il bagau de seama, dar lui nu ii pasa".

"Ea avea 10 sau 100 sau 1000 de ani. Nu se stie. Nu poti numara anii unei femei care si-a scapat varsta in chiuveta si care a plans in fata unei periute de dinti tocite."

"Mama, de ce ai facut asta, spune-mi si mie te rog frumos de ce ai facut asta"

"M-am trezit singur pe Magheru, asa, cum merg eu si..intreaba-ma ce am vazut! Cadavre"

Satira am lasat-o acolo, eu m-am intors la scena mea calda aromata cu ciocolata pentru copilul din mine si la dansul in noapte pentru o ultima incantatie inainte de zori. Noapte buna celor doi.

Hainele reginei de negru

De vreo 3 saptamani asa sa zicem regina de negru a schimbat garderoba. Nu, nu are vesminte albe de manelista si nici Dolce&Gabbana de fitoasa ci transformarea a fost catre floricele, frunzulite, pasarele. Coroana de spini a dat muguri sau mai bine zis dani iar trena neagra si plina de mucegai are muschi verzi si umezi. Primavara a acoperit intreaga fiinta a reginei si a coplesit-o in fiecare zi si in fiecare noapte cu dan-satorul ei. Nimic nu mai e negru, florile acum sunt de un rosu sangeriu iar tulpina de un vinetiu vecin cu vanata. Regina a fost in vacanta: ziua a dormit sau a mai fost dusa la bisericile fortificate iar noaptea a cumparat salam de Sibiu. Nimicul s-a metamorfozat in zid de cetate din 1779 daramand zidurile de oras in care s-a nascut in 1979, sarind pe minus 200 de ani. Vis, cuvinte de drag - "daca profiti de asta iti sparg fata" - personaje noi pe tabla de sah - haulica a facut o groaza de masuratori si descoperiri mai ceva ca un speolog - si nu in ultimul rand cadouri schimbate intre regina si dansator pe podul minciunilor. Viata poate sa fie o strada veche pavata cu piatra cubica cu iz medieval care sa nu iti zgaltaie trasura.

Once upon a Past

How should I begin my story...that has no beginning?

-Ai uitat?
-Da.
-Ce?
-De ei doi.Dar tu?
-Da.
-Ce?
-Tot ce am vrut sa nu uit.

Am vazut marea din acelasi loc..dar altfel

Mi-au trecut prin minte iubirile mele si le-am incapsulat intr-o singura clipa..inocenta, interzisa si imposibila. Apoi am simtit nisipul printre degete, nisipul care imi umpluse noniubirile celelalte. Fiecare val care stergea un pic din amintirile lor ma lasa insa sa vad ce am in fata ochilor: narcise proaspete, liliac mov, ciocolata cu martipan, caldura cu caldura, ploaie marunta, zambete neintrerupte, maini mari si ritm puternic. Ma gandeam de ce nu am fost dintotdeauna asa, de ce nu am pastrat acel zambet cu care mama m-a dezlegat de cordonul ei, de ce degetele numarate de ea au ramas la fel de multe si cand le numara el, de ce eu privesc mereu inapoi si ma rasucesc mereu spre inainte pe tocurile pe care nu le port niciodata si de ce mereu trag pe stanga in loc de dreapta. Ma intreb de ce rad si de ce nu mai plang, de ce soptesc si de ce nu mai tip. Mi-a fost teama de animalul in care ma transformam si m-am ascuns in floarea din pieptul lui care nu este nufarul lui Vian si nu va trebui sa consum pentru a avea. Mi-a fost teama ca mi se lungeste fata si mi se strica zambetul. Apoi am inceput sa curat prin interior si sa dau cu apa sarata pentru uitare. Am gasit bucatile de plastic pe care ma obligai sa le cultiv crezand ca alea sunt florile. Am gasit bucatile de zambete pentru care ma obligai sa le storc zeama crezand ca alea sunt fructele. Si te-am gasit pe tine printre niste randuri vechi si le-am pastrat sa nu uit cum eram. Am sters toate semnele si le-am redesenat cu ochii lui, care nu stiu de ce sunt atat de mari, cu buzele lui, care nu stiu de ce sunt atat de mari, cu mainile lui, care nu stiu de ce sunt atat de mari. Am sters si am refacut, asta voi face mereu. Pana cand?

Iar asta pentru el:
Me gusta la moto, me gustas tu.
Me gusta correr, me gustas tu.
Me gusta la lluvia, me gustas tu.
Me gusta volver, me gustas tu.
Me gusta marihuana, me gustas tu.
Me gusta colombiana, me gustas tu.
Me gusta la montaa, me gustas tu.
Me gusta la noche, me gustas tu.
Que voy a hacer,
je ne sais pas
Que voy a hacer
Je ne sais plus
Que voy a hacer
Je suis perdu

Si totusi, traiesc o primavara.

Ca si cum...moartea ar fi dubla

-E ca si cum vinzi moartea...
-Nimeni nu ti-o va cumpara!
-Intr-o zi, intr-o buna zi, te vei ruga, sa existe un butic de unde sa o poti cumpara

-E ca si cum desenezi moartea..
-Nimeni nu va vrea sa o vada
-Intr-o zi, intr-o buna zi, te vei ruga sa o vezi cu ochii.

-E ca si cum nu ar exista moartea.
-Dar exista! E un EL si o EA cu ochii goi.

Sablon

Ea calda, rosie, iubitoare. El doar o umbra.
Ea cu trasaturile clare. El doar o umbra.
Si cine dintre cei doi a murit?
Suflete desperecheate abuziv.
Hai sa decupam!
Hai sa golim!
Inainte sa devenim umbre.

Moment de consum

Privesc legatura ta din acest moment, nu mai e goala, e plina de altcineva care nu mai sunt eu demult pentru ca m-ai consumat pe parcurs. Acum, singura care mai trebuie sa se consume e scarba.

Vanatorii.Ei fura

Vanatorii de ziare

In statie la metrou, doi cate doi
Primul citeste ziarul, al doilea citeste ziarul
Doar unul are ziarul.
Cel mai mult dispretuiesc oamenii care fura cuvintele cu privirea.


Vanatorii de imagini

In statie la metrou, doi cate doi
Primul priveste imaginea in geam, al doilea priveste imaginea in geam
Doar unul pe a lui.
Cel mai mult dispretuiesc oamenii care fura chipurile cu privirea.


Vanatorii de suflete

In statie la metrou, numai suflete
Unul cate unul
Cauta alt suflet.
Cel mai mult dispretuiesc oamenii care nu stiu sa fure suflete.

Ma transform...

..in ceva ce nu mai simte. Dezvolt trei tipuri de specii in pielea mea: o specie necunoscuta descoperita totusi dintr-o intamplare si care isi are o origine comuna cu a mea, o a doua specie care a fost interzisa, iar mult timp lasata sa creasca si cea de-a treia specie care a fost a mea dar niciodata nu am putut sa o cultiv pentru ca mereu avea semne ciudate si inhibatoare. Pe fiecare le alimentez cu o sursa din interior, caci am mai multe inimi in piept, iar fiecare ma tradeaza de fiecare data caci si eu tradez si nimic nu se aduna, totul se scade.
Trag linie, sau nu...o desenez. Sterg cu guma capetele, dar e o linie si nu se vede diferenta. Sterg semnele lasate de alti colti nepriceputi si imi umplu cercurile de dinti cu sange.
Gata, am devenit animalul perfect. Fata mi s-a lungit a viclenie, ochii mi s-au micsorat a minciuna iar mainile mi-au putrezit a neatingere. Astept vanatorul sa pot sa musc din carne vie, a mea e prea moarta si prea atoasa.
Hibernare cu vis. STOP.

Cand am uitat sa ma uit pe geam..

..am vazut ca sunt fericita. Ma intorc la visele mele din mijlocul zilei.

Words Kill People

Ce spui e folosit impotriva ta pana si de tine. Cuvintele spuse cu voce tare sau scrise cu negru pe alb raman sa iti aminteasca si sa retraiesti. Imaginile sunt cutite iar cuvintele sunt topoare. As vrea sa le transform in cutite de plastic si in toporase de primavara. As vrea sa arunc cu magie alba sa imi acopere negrul scrisului, sa imi pun zapada pe piept si sa respir rece. Caldul m-a sufocat pentru ca a ramas la mine.
...Tacere...
Ce sa spun? Poti sa taci in fata unei ferestre?
Acum te tin eu in brate si te las sa imi acoperi jumatatea de obraz care a ramas libera. Acum de fapt...cant. E muzica mea pe repeat care nu iti spune nimic, pentru ca nu are versuri.
NU? Nu sa fie.
Vreau ceva.
...Tacere...
Imi spui ca jumatatea mea de pat care nu e completa e de vina. Imi spui ca nu exista lenjerie pentru un pat de o persoana si jumatate iar vanzatoare nu o sa stie ce sa imi dea. Imi spui ca daca tii ochii pe jumatate deschisi cealalta jumatate nu e de fapt inchisa, ci deschisa spre interior. Iar eu iti raspund ca usa nu se deschide apasand pe clanta, trebuie sa tragi de ea.
Ma culc acum, sa ma trezesc devreme, la o oarecare alta ora si o oarecare alta jumatate.
...Tacere...

Que sera...sera..

Azi am incheiat un ciclu de 8 ani si jumatate care se va relua dupa o luna insa, pauza ce ma lasa fara furia mea rosie si fara mijloc de a merge fara picioare, de a respira fara sa inghit praf si de a vorbi fara sa ascult. Dar nu asta imi lasa umbre pe pereti, pe care ii neg si ii las in urma. Nu asta ma lasa in tacere si imi spune ca restul a fost dat, a fost procesat si aruncat in selectia naturala a lumii. Restul sunt eu, nu in tacere, ci tipand la oameni. Cum puteti sa fiti asa? Sa iubiti doar cu carnea? Sa priviti trupurile goale de langa voi si sa nu va lase nici o greutate in piept..Dar de ce tip la ei cand ar trebui sa tip la mine? Am un moment lipsa acum, il caut printre nimicurile ce le strang in jurul meu cu apucaturi de fata batrana prea tanara pentru varsta mea si prea batrana pentru varsta lor. Muzica e singura care imi dicteaza anii pe care ii mai am de trait si ii cunosc doar in momentele alea lipsa. Poate de aceea nu le gasesc..caci nu trebuie acum sa gasesc pentru ca trebuie sa mai am ce sa caut.

I have the key in my hand...all I have to do is to find the lock..

Cand simti ca traiesti o zi

-Cand ti se topeste in gura cea mai pufoasa bomboana...Raffaello
-Cand mananci Kinder Delice si Bueno si Pinguin si cu lapte si nu te mai saturi
-Cand bei apa multa daca ti-e sete de apa
-Cand adormi linistita intr-un sfarsit cu muzica dintr-un anumit folder
-Cand te trezesti doar pentru ca ti s-a terminat visul
-Cand iti dai cu receptorul in nas si nu iti dai seama daca plangi caci te doare sau daca razi caci esti atat de neindemanatica
-Cand vorbesti cu un tip cu care nu ai tinut legatura timp de 3 ani si iti spune ca nu a uitat flirtul vostru din vara aceea (si stie ca in august se fac 3 ani)
-Cand fostul tau prieten (cel putin unul din ei) stie ca te cheama Raluca Bolba Raluca
-Cand cineva ti-a daruit odata iar tu cand faci curat prin camera le regasesti si iti amintesti exact momentul cand ai primit
-Cand planuiesti excursii cu prietenii
-Cand primesti o groaza de flori de la colegii tai
-Cand te suna mama dis-de-dimineata sa iti spuna ca era ingrijorata caci a vazut la TV o stire despre o masina rosie cu o femeie la volan care avut accident
-Cand fratii tai te suna iar tatal nu se mai opreste din "ce faci Ralucute mici si frumoase papusica lu' tata" (nu, nu sunt fata lu' tata, prietenii stiu..)
-Cand primesti sms cu "Sa ai o saptamana inimoasa Ralucasion"
-Cand iti suni prietena dependenta de net care are laptopu stricat si o inveselesti
-Cand nu te mai certi cu cea mai buna prietena
-Cand colega de apartament te trateaza cu o supa calda intr-o seara racoroasa
-Cand cheltuiesti 15 milioane intr-o zi (banii tai)
-Cand in mijlocul cartii, la pagina 60, apare un cuvant compus dintr-un nume drag
-Cand te reapuci de desenat dupa 3 luni de pauza
-Cand iti dai seama ca nu mai urasti
-Cand ai aflat de un film pe care tot amani sa il vezi de teama sa nu iti placa
-Cand laptopul tau are amprenta unui alt om decat tu
-Cand la replica "A spus ca va dansa cu mine daca ii aduc un trandafir"..ti se raspunde "Privighetoareo, cu prima ocazie te dansez"
-Cand incetezi sa te intrebi daca traiesti si doar traiesti

Poveste - cand nu esti aici, dar nici acolo

Si a plecat...nu i se mai vedea nici umbra. Acum doua minute se oprise pe acelasi trotuar unde in fiecare dimineata ea se opreste sa priveasca cum masinile ii trezesc simturile brusc iar muzica incepe timid sa ii gadile urechile. El statea in umbra unui copac cand noaptea mustacea si ii facea cu ochiul becului ce strajuia scara vecina. Repeta ritualul ei fara sa stie: castile in urechi, masinile ce trec, poteca spre bulevard. A spus ca poate sa gaseasca statia, va fi ca o mica aventura. Totul se vedea prin ochii ei de la inaltimea balconului construit strategic de maini deja putrezite, totul se vedea prin suvitele ce-i fluturau in vantul aspru de iarna-primavara. Cu cateva momente inainte sa iasa el din scara si sa apuce bulevardul de picioare se repezise ca un satelit sa il mai vada. Era pentru prima oara cand pleca singur, era pentru ultima oara cand mai pleca. El ii scrisese inainte sa plece, sa nu il mai sarute pe genunchi, sa se opreasca, sa omoare sursa, sa extraga o bila fara numar, doar in doua culori. Nimic inainte de asta, sau poate totul. Carti ale mele, ale tale, ale lor, miros de mine, miros de tine, inainte drumul, sau poate inapoi. Nu mai stiu cum a pornit totul, de la o poezie in care nimeni nu se iubeste.
Inceput.

Imperechere asortativă

El gras, ea grasa..se iubesc
Manancă din aceeaşi farfurie.
El frumos asortat cu o cravată, ea fustă la culoare
şi tot se iubesc.
El merge cu masina, o conduce pentru ca o iubeste
Ea il conduce altfel dar tot se iubesc.
El citeste Welsh iar ea il spală
Caci altfel nu au timp impreună.
Am citit eu ca ei se iubesc
Pentru ca apasă pasta de dinţi de jos
Am apasat si eu, odată, dar am realizat ca sunt singură.

Zatul noptilor

Am iesit din masina si desi stiam ca nu e locul ei acolo m-am bucurat pentru o bucatica de pamant eliberat cu nesudoarea semenilor. Doi pasi in fata trei pe spate si ma apropiam cu viteza vantului de primavara de o destinatie ce se dorea amuzanta. Incercam sa imi fredonez o melodie, desi nu stiam care ar putea sa imi acopere amintirea de acum o ora. Sunetele de drujba pe os, taieturi si aspirarea de sange alergau inca prin creier. Bine ca operatia se terminase si am reusit sa duc pacientul intr-un loc mai putin luminos care cel putin nu mai era alb. In geanta, spuma zilelor.

Acum sunt in fata spatelui unui edificiu ce-mi aduce alte amintiri. Oh nu, sper ca nu e noaptea amintirilor. Dar da, inca un om care cu orice chip incearca sa imi aduca chipul tau, inca o scena ce imi aminteste de ce nu am fost acolo pentru prima-ridicare si inca un sunet ce se alatura tiuitului din urechi. Vad galben in fata ochilor, un galben-parisian care se asorta perfect cu un ten masliniu, apoi il vad pe scena prin puterea mintii caci prin puterea privirii nu mi s-a dat voie. In geanta, sufocare. Dar asta a fost ieri..

Azi, am platit cu bani si lacrimi de furie cele 360 de secunde numarate. Azi mi s-au platit dorintele cu smulsul pielii si cu 60 de palme ce-ti acopera trupul. Azi, in ziua care nu exista, in locul in care nu trebuia sa fiu, s-a intamplat ce nu s-ar fi intamplat niciodata. Azi am privit in urma cu fata spre tine si am stiut: esti arestatul fara umbra iar gratiile nu iti mai sunt piedica. Acolo ai ramas, cu ochii inchisi, prinvind prin ziduri, cu pielea arsa de caldura. Acolo te voi pastra, in muzica si in ochii mei inchisi. In geanta, dragostea e un caine venit din iad.

Wake Up And Smell The Coffee

3 zile si o capsula de cafea la ibric
Home sweet home...sau fosta mea casa, unde am ras pentru prima oara, unde am plans pentru prima oara, unde ma bateam cu fratii si ma alintau parintii. Dar Constanta nu mai este demult casa mea, e casa lor si un cuib de amintiri. Au fost altele acum, au fost ganduri catre Bucuresti, dorinte si incercari de retrairi. Ce e frumos ramane, dar nu mai e la fel. Ce e urat ramane,dar e mereu la fel.

Duminica spre luni si un vis cu aroma de cafea
dar a fost vin alb frantuzesc si Charles Bukowski cu a lui dragoste care cica e un caine venit din iad. Cuvintele nu mai aveau frontiere iar bunul simt murea pe tavan alaturi de umbre si era inlocuit de valuri de caldura si de un pat cat zece scaune cu indulgenta. Cineva vorbea despre vene ce duc sange la inima iar cineva vorbea despre vremurile ce vin. Nimeni nu stia ce vrea, dar fiecare stia ce limba vorbeste. Apoi vis si o dorinta implinita.

O marti calma si o cafea cu lapte
Azi toate cheile sunt la mine, telefoanele pe masa si linistea in suflet. Ma duc spre un loc cunoscut sa vad necunoscutul, sa ma trezesc si sa ii miros cafeaua. Oare o sa fie suficient?

Ce faci cand nu ai ce face

Te gandesti la viata si la moarte si iti pui intrebari. Te uiti la tine: da, tot tu esti, stransa cu usa sa stai intr-un pat si sa iti tusesti plamanii, sa iti tragi viata pe nas si sa iti scuipi rautatea pe gura. Mai citesti o carte despre "Moartea pocitaniilor" sau te mai uiti la un film care te ia parca din oala (sau galeata), deci nepregatita sa faci fata unui astfel de soc ("The Bucket List") iar apoi plangi sau te plangi, depinde de ce partea din film vizionezi acum.

Salt iar catre mine si ma uit in jur: boala si moarte si scuip in san sperand ca nu ma atinge si pe mine. Mereu impingem problemele noastre spre varf, le facem sa fie cele mai importante, cele mai grave, cele mai grele, dar cand dai cu ochii de un cancer, o operatie si o alta operatie cum e? Eu nu vreau sa stiu, dar ma face sa ma gandesc mai mult la viata mea si la moartea mea pentru ca da, sunt o egoista prin excelenta si mereu raportez la mine (recunoaste ca si tu o faci). Deci intrebarea cheie ramane: in ce iti masori viata la final? Ce te face sa exclami "Mi-am trait viata din plin" sau ce te face sa spui "Nu vreau sa mor, am atatea treburi neterminate"? Merita sa iti traiesti o viata sub lama cutitului si sa iti impui sa fii mai bun, sa fii mai altfel, sa faci mai multe, sa le faci mai interesante? Care e mai castigat, omul simplu care traieste fiecare pas pe care il face si iubeste simplu si curat sau omul complicat care exagereaza fiecare pas, il forteaza pentru a afla iubirea simpla si curata? E mai bine sa ai o inima care greseste sau sa nu ai inima deloc? (asta am auzit-o pe undeva). Cineva m-a intrebat odata: cine preferi sa fii: cel care da bice sau cel care le primeste. Am raspuns atunci in naivitatea si bunatatea mea si in spiritul meu de martir: cel care le primeste. Acum, dupa amar de timp, raspund la fel: de ce? Pentru ca viata este despre a sti sa primesti si ce e greu. Nu, nu e un sfat, pentru ca nu vreau sa ma convertesc in ce urasc mai mult: o sfatoasa trecuta prin multe si care uziteaza de expresii de genu "o sa fie bine", "in timp totul trece" etc etc.Acum insa, la finalul monologului meu stau si ma intreb...iar moartea? Despre ce e moartea?

"So..who's going to watch you die?"

Regina de negru se intoarce...

...cu spatele la toti. Isi numara acum linistita crapaturile unghiilor si susura printre buzele ascutite o melodie retro electro. Isi bea repede medicamentul minune, isi ureaza "noroc" de 2 ori si apoi se uita pe furis la reflexia ei in geam. La naiba! Isi aminteste ca inca nu este eclipsa de luna, mai este pana miercuri. Mai bine era joi. Sau poate vineri. Vineri o asteapta caleasca de clestar rosu sa o readuca pe taramul magic al copilariei cand mama-regina o invata cum sa coasa inimile papusilor-fetite si cum sa impleteasca sosoni pentru papusile-baietei. Vineri va plimba cainele in loc sa il aculte pe altul cum urla la luna, va uda florile in loc sa le vada pe altele cum se ofilesc si va discuta probleme de stat in loc sa stea in capitala. Nimic nu mai e ca pe timpuri, caci timpurile trec si gandacii se schimba. Nimic nu mai face sa ii straluceasca corana desi o lustruieste zilnic, desi face spiritism sa aduca soarele in ograda ei. Timpul trece, reginele raman..singure.

Cealalta poveste e aici "Regina peste gandacii de negru" (Ctrl+F)

Ce ciudat...

...sa vezi lucrurile din afara, sa aduni piesele pe care le cunosti, sa te joci cu acest mic puzzle, sa umpli cu silicon bucatile ramase nedescoperite doar pentru a avea imaginea ta proprie despre o realitate pe care nu o stapanesti. Ce ciudat sa traiesti vietile altora pentru ca pe a ta nu stii cum sa o traiesti, sa fii un cameleon uman care imprumuta caractere, haine, paturi, case, sa visezi la umbre pe care le desenezi pe perete dupa imaginea cu greu construita din bucati a unor oameni cu care parca cineva te-a obligat sa ramai. Ce ciudat sa joci intr-un film in care toti vorbesc numai tu nu, in care fericirea sta in asteptare iar nimeni nu percepe realitatea ca tine. Ce ciudat sa ai o poveste de spus si nimeni nu are cu ce sa asculte pentru ca toti sunt surzi de la viata creata pentru propriul echilibru fals iar tu ai uitat cum sa spui pentru ca ai tipat prea mult. Ce ciudat e sa iti persecuti eul bolnav de o maladie fizica, sa il legi de caloriferul cald de langa pat, sa il indopi cu siropuri magice si sa il pui sa realizeze cat e de ciudat sa vezi doua filme in filmul tau.

"It doesn't sound like feelings. But what's the sound of a feeling?" - The Fracture
"It's hard to tell that the world we live in is either a reality or a dream" - Bin Jip

Triunghiul Bermudelor

..sau triunghiul diavolului cu inimioare saaau triunghiul mortii. Da stiu ca va plangeti ca toate sarbatorile astea au degenerat si ne intoxica comercial, ne populeaza strazile si ne iau mintile. Da stiu ca voi barbatii va simtiti obligati sa luati cadouri si va plangeti in stanga si dreapta dupa, da stiu ca asteptati la schimb ceva, dar faceti ceva! Nu mai stati cu tipe care au astfel de asteptari, nu mai cumparati, nu ramaneti la stadiul de plangaciosi si nu mai cereti party-uri pentru valentine sau anti-valentine. Da stiu ca voi femeile aveti asteptari si credeti ca daca va baga mai mult in seama azi e ok, ei va iubesc, ei va adora, ei nu va uita. Da stiu ca voi femeile sunteti ori dusmanii ori aliatii barbatilor azi, dar de ce azi mai mult ca ieri sau mai putin ca maine?

Fiecare are o parere, pro, contra, prea, ante si alte prefixuri dar eu nu vreau sa le stiu! Nu ma intereseaza! Sa va atarnati triunghiul de gat si sa deveniti martiri! Nu ma intereseaza! Sa va aruncati inimioarele de plus pe geam si sa va spanzurati ursuletii de plus! Nu ma intereseaza! Sa va pupati la colt de strada cu iubita dupa ce i-ati luat trandafirul de la coltul precedent si apoi sa scrieti un post despre asta! Nu ma intereseaza! Sa va plangeti prietenelor ca dobitocu nu v-a luat nimic astazi! Nu ma intereseaza! Sa fumati si sa beti ca animalele (daca au invatat si ele asta) ca nu va ia nimeni nimic azi! Nu ma intereseaza! Azi sunt absenta, azi sunt neutra, azi e doar o noua zi din an. Si ca de obicei iti spun, massul tau nu ma intereseaza!

Later edit: Triunghiul mortii (definitie de pe diferite situri): 14 febr-1 martie -8 martie. Bine ca nu e echilateral ca va pierdeati de tot!

Latest edit: Pentru necuvantatoare:
1. Am primit massul despre triunghiul mortii, mai precis http://www.visurat.ro/2008/02/14/triunghiul-mortii/
2. Am primit de mai multe ori acelasi mass
3. Am scris postul prezent care nu plagiaza, ci ironizeaza definitia in sine. Atat

Uneori, suntem doar o carte....

...care are semnul pus la mijloc, caci pana acolo ai avut rabdare cumparatorule sa o citesti. O carte care iti cunoaste patul, noptiera, bratele, picoarele, o carte noua sau veche pe care copilul din tine o primeste si o miroase cu nerabdare tragand de pagini cu neatentie. Cunoastem doar pasagerii ...si ne lasam iar cititi,tinuti la capul patului,sub perna,pe covor,pe genunchi ca apoi sa plecam in cel mai indepartat colt al raftului si sa ne ascundem dupa praf. Uneori suntem o carte buna, alteori proasta, uneori cu imagini, alteori cu pagini goale. Ne speriem de maculatura si de uitare, de moartea spiritului. Ne speriem de foc si de apa, de murdarie si maini nepricepute. Ne speriem de ochii miopi, de oamenii care nu ne vad si nu ne inteleg, dar la final stim ca suntem mai mult decat o coperta cu pagini, pentru ca de cele mai multe ori, suntem insusi praful.

Manual: cum sa fii un semidoct de succes

Din seria manualelor pre-scolare, uite ca m-am concentrat intre doua cafele, un mail si doua linii de cod sa ma aplec asupra unui specimen ce nu trebuie ratat: semidoctul zilelor noastre.

1. Lucrati la aspectul exterior: aer de boem, trebuie sa va imbracati stilat, cu camasuta cumparata din banii imprumutati de la foste iubite (pe care nu ii mai inapoiati), vestuta luata de la o fabrica cu care colaborati (eventual chiar e de preferat sa lucrati in industrie) si neaparat ocazional prin cluburi cu o bereta comunista cu care sa va laudati si pe propriul blog cu poze gen hi5, blog care trebuie neaparat sa contina verbul "a gandi".

2. Lucrati la replici: trebuie sa dati cateva citate din oamenii mari pe care i-ati parcurs la facultatea de filosofie pe care nici acum nu ati terminat-o (vezi intelectual neinteles), sa povestiti de cate ori v-ati dus la intalniri cu alti oameni doxati si ati prizat cateva poezioare si nu in ultimul rand sa aveti un aer neajutorat (gen, sa va balbaiti un pic sau sa pareti un mic ex-autist care si-a depasit statutul).

3. Lucrati la modulul "intalniri": deviza trebuie sa fie "more is better". Atentie mare ca numele fetelor sa nu fie Steluta, Venus, Luna sau alti astri, riscati sa nu detineti cunostintele necesare. Foarte important: din ora in ora sa rugati un prieten sa va sune, in caz ca nu faceti fata discutiei, sa gasiti scuza ideala de a pleca de la locul accidentului.

4. Lucrati la lista de mess: impartirea pe grupuri este ideala: fete de 1 zi, 2 zile, dar sa nu depasiti 2 saptamni pentru ca aura de semidoct nu tine mult. Conteaza statusul sa fie cat mai inteligent si atractiv, dar nu trebuie sa apara mereu pentru ca altfel nu atrageti priviri. Pozele la avatar cu noile hainute croite cu manute de specialist sunt un "must".

Cu astea spuse, inchei manualul iar daca ceva nu se intelege, il recomand pe cel "for dummies", cum am mai spus.
Ma semnez aici, a dumneavoastra la serviciu, moi non plus.

Sufocarea maselor (franturi de sentimente)

Masini una peste alta
Se deschide noaptea.
Acum nimic nu e gol
Dar toti sunt goi in interior.
Se rup lanturile sambata
Ca sa se umple obrazul cu perna duminica.
Nu mai am aer
Dar imprumut aerul tau sa il respir pana dimineata.
Noaptea oamenii se schimba unii pe altii
Ca dimineata sa lipeasca piesele la loc.

Later edit:
Am avut niste trairi foarte ciudate in seara aia si singurele ganduri pe care le-am mai regasit dupa au fost cele de mai sus, asa fracturate, rupte, decupate. Deci, in afara de cateva onomatopee pe care nu le pot reproduce, asta a fost tot. Concluzia: seara ratata.

In trecere..

Trec prin viata, trec prin cluburi, trec prin oameni, trec prin mine. Ma uit din interior in exterior caci invers am uitat cum se face. Sunt propriul meu canibal, am inceput cu picioarele sa nu mai pot sa fug, apoi cu mainile sa nu mai am cu ce sa ma agat, apoi cu ochii sa nu mai vad ce vedeam pana acum si ajung la inima. Ah, am uitat, ea putrezise demult, desi imi lustruiam coaja de fiecare data cand incercam sa mai trec pe undeva. Acum nu imi mai ramane decat sa vomit tot ce am mancat si sa concurez cu bulimicele celebre ale lumii iar apoi sa ma culc cu stomacul gol pentru a nu mai avea cosmaruri. Acum sunt in trecere prin visele mele..
Noapte buna..in miez de zi. Nu mai visez, acum ascult doar..

I should try to be good
Forever and ever, amen
So I'll touch wood
And hope I don't get caught again
Without my lines
And off the mark
Looking for signs
I can't see here in the dark
My opening won't be a great success
Till you come get me out of
This little black mess

Raluca de vineri

De fapt..vinerea mea a inceput de luni si continua..si continua..
Ce am acumulat saptamana asta?

Luni: zi plina de timp liber, citit "Cum m-am lasat de gandit"
Marti: cearta cu Aura (bine mereu ne pupam si ne impacam) "fata, ai luat apometrele gresit, fata vrei un ceai, fata azi duci tu gunoiul"
Miercuri: Pardon cu Diana, sElectro cu Dj Marica, fum, fumuri, nanotek primit de la o blonda superba (damn, de ce nu m-ai facut mami baiat?)
Joi: in b52 se poarta carourile si caciulile, se cauta insigne pe jos, se ridica insigna de pe jos si se pune la loc. Atentie la drumul spre casa, mai apare un jeepan care detine un copilot dragut dar incult.
Mostra (mi scuzi cititorule pentru cele ce urmeaza, dar ma credeam si io smechiera de Bucuresti)
Copulotu: Unde mergeti fetelor?
Eu: Drept inainte.
Copulotu: Dar unde ati fost?
Eu: La la bamba
Copulotu: Unde e asta?
Eu: In Bucuresti.
Copulotu: (insista) Da si mie telefonul tau!
Eu: Dar am doua.
Copulotu (extaziat): Care vrei tu.
Eu: Pai ambele sunt Nokia
Copulotu (bosumflat un pic): Haaaai..trage pe dreapta
Eu (in gand): Copulotu se crede nene cu pulan (si schimb directia de mers lasand un jeep in stanga si doua fete langa mine suspinand dupa "wanna be")
Vineri: Mor de somn si in loc sa muncesc aberez cu brio.

Raluca de vineri, out! Diana, ai legatura.

Intre..printre..nicaieri

Ganduri de noapte

In dreapta sta trecutul meu, sta si fumeaza, se joaca si din cand in cand mai rade. Nimic nu ma mai surpinde la el. Il stiu acolo, trec prin fata lui, dar desi nu ma ascund, el nu ma vede. Acum imbratiseaza alte trecuturi si incearca sa le faca viitor, desi el va fi mereu cersetorul.

In stanga sta viitoru meu, desi nu sunt stangace. Il controlez greu, ma uit in ochii lui si ii vad prea deschisi la culoare, ii vad zambetul strengar si ma atrage. Dar nu ma duc, nu inca, stau ca un voyer si il privesc cum isi bea berea, cum isi controleaza ceasul sa vada cat a mai ramas pana dimineata.

Eu, undeva la mijloc, blocata intre DA si NU, intre real si ireal, imi cer scuze.

------------------------------------------------------------------------------------

Ganduri de zi

In dreapta mea, randul de haine prea tocit si afumat se inghesuie sa isi faca loc pe partea lui de scaun. Oamenii trec, oamenii vin, unii construiesc, altii distrug. Lumina falsa, lumina acoperita de draperiile portocalii ale unei ferestre neterminate. Trecutul este langa mine, in coltul din dreapta sus.

In stanga mea se plimba un zambet, imi promite ca ma ajuta sa zambesc, imi promite ca o sa mananc, o sa dorm, o sa fiu vegheata. Vorbeste cu mine pana tarziu cand draperiile ascund intunericul de lumina.

Eu mereu la mijloc, mereu cu ochii mici, mereu asortata cu o culoare. Imi strang starile, pe unele le anulez, pe unele le las sa traiasca.

Incerc un "Cum m-am lasat de gandit".

Jamais vu

Uneori toti oamenii din jurul meu se transforma in straini, perfecti, rotunzi, ingrasati cu noi atribute, asezonati cu masti noi de sarbatoare si haine stridente care imi tulbura ochiul si brusc ma trezesc cu sentimentul straniu de "jamais vu". Te-am vazut ieri dar simt ca nu te-am cunoscut niciodata, ca nu ti-am cunoscut niciodata mirosul de tigara amestecat cu parfumul pielii, ca nu ti-am privit niciodata ochii. Tu erai tu dar acum esti alt TU, acum esti celalalt, esti strainul, esti cel care nu m-a atins niciodata. Iti voi da un nou nume, pentru ca pe al tau nu il mai recunosc. Iti voi da o noua forma, pe care sa nu o uit, un nou material, pe care sa nu il tai si un nou suflet, pe care sa nu il mai iubesc iar apoi o sa te privesc din leaganul meu si o sa-ti spun: deja-vu!

Vechea parte (pentru ca trecutul nu se sterge)

Saturday, January 05, 2008
Desi e nou
Privesc in urma si adulmec cuvintele pe care le rosteam doar pentru ca imi inchipuiam ca le vei intelege, ca imi vei atinge sufletul cu privirea cand ma vei vedea si vei stii fara ca eu sa iti spun, vei intelege fara sa iti explic, vei cunoaste fara sa iti arat. Dar am realizat ca nimic nu se poate fara cuvinte, caci desi sunt vechi, lasate si ingropate in alt timp, in alta lume, ele atarna peste mine si ma sufoca in noptile polare cand tu nu esti pentru ca nu ai fost niciodata. Acum incerc sa omor amintirile cu tine dar imi apasa retina si se lupta sa iasa proiectandu-ti chipul atat de drag. M-am lupat pana si cu ultima zi a anului caci te-am visat, ti-am visat buzele cum dansau peste ale mele si desi apasate, le simteam atat de moi. Am incetat sa pun voalul mistic peste cuvinte, acum le-am lasat sa putrezeasca, desi vechi, acum sunt noi, pentru ca nu le mai folosesc pentru tine. Neiubita si neatinsa adorm in bratele unui strain ce pretinde ca naste dorinte lichide. Urmeaza un fruct nou sau doar frigul?

Thursday, December 13, 2007
Manual cu instructiuni de socializare
Esti agorafob si te-ai saturat de tine? Hai sa nu fiu malitioasa si sa iti zic "normal, daca stai toata ziua nuuumai cu tine la ce te astepti?" si deci nu iti voi spune asta, ci doar citeste!

In primul rand, get a job, pentru ca nu toata lumea e in camera ta si nu cred ca ti-ai permite financiar o astfel de reuniune tinand cont ca nu ai job. Da, un job bun (deh, si formularea asta e la moda) care te va face sa scoti un zambet, macar sefului pentru periajul zilnic daca nu colegilor care vor sa fie draguti cu tine pentru ca esti nou. Acest job nu este foarte periculos deoarece lumea sta pe scaune si nu se misca deci niiiimeni nu vine spre tine sa te omoare. Pentru inceput pot sa te duci la munca pe jos (dimineata devreme cand nu e nimeni pe strada) si sa pleci noaptea tarziu, impuscand totodata niste ore suplimentare care presupun ca stii ca se platesc dublu.

In al doilea rand sau cum imi place sa zic, terapia shok iesi la metrou. Ai grija sa nu te duci nici prea tarziu dar nici prea devreme, monteaza eventual inainte de actiune un termometru in statia cea mai apropiata pentru a masura temperatura aerului, caci cu cat mai multe glande sudoripare cu atat mai cald si bine (pluuus ca poti sa opresti caloriferul acasa si te incalzesti acolo, asa faci economie din salariu si iti permiti cateva zile fara plata daca te sperie prea tare multimea de la job).

In al treilea rand, solicita in contractul de munca sa te duci la munca doar cand ploua/ninge si alte catastrofe naturale si poti solicita astfel o masina de serviciu pentru un efect dublat. Astfel, multimea de oameni (de care fugi si care te sperie) va parea o nimica toata fata de multimea de masini colorate in ton cu limbajul conducatorilor. Ah, alege si zilele de marti si de 13 de peste an, sunt foarte importante dar trebuie sa fii atent la supradoza.

Nu in ultimul rand iesi in oras, fii urban (da si asta e un cuvant la moda). Cauta festivaluri, expozitii, lansari, ai ratat 1 decembrie dar vine revelionul si sa nu mai vorbesc de alte zile ale televiziunilor locale, nu fi timid, stiu ca poti. Urmeaza vrabiile, ciuguleste firimiturile, traieste-ti naibii viata ca una ai.

PS: daca nimic nu te ajuta, contacteaza-ma, iti voi trage una in cap, mai scapa lumea de un retard
PPS: manualul este incercat si deci garantat
PPPS: iar ninge si colcaie messul cu statusurile oamenilor dintr-o data fericiti..hai, la zapada, socializati!
Posta de moi non plus la 6:49 PM 17 comint
Labiluri strambaturi

Tuesday, December 11, 2007
Mult prea simplu
La aproape 3 noaptea vad lucrurile clar si rece. La aproape 3 noaptea judec mai limpede ca roua diminetii ce urmeaza sa apara in cateva ore. La aproape 3 dimineata mi-am dat seama, era mult prea simplu, era totul in fata mea. Cu o rasucire teatrala aproape de 360 de grade mi-am regasit echilibrul si am vazut fetele parintilor, fratilor, prietenilor, fata mea de peste zi si am realizat ca toate astea la un loc sunt eu. Noaptea doar amestec lucrurile pentru a avea o parte intunecata, noaptea doar inchid geamurile sa nu intre lumina lunii si ma ascund dupa chipul tau atat de intunecat si el. Si totul e atat de simplu: dupa fiecare noapte, vine dimineata. E atat de aproape..
Posta de moi non plus la 2:42 AM 9 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Monday, December 10, 2007
Cand nu mai e nimic
Suntem niste consumabile si mereu in fuga dupa toner sperand ca de data asta cerneala va avea culoarea dorita, culoarea potrivita, culoarea asteptata. Ne consumam cuvintele iar cand nu mai e nimic de spus cautam printre foile rupte si mototolite cate ceva din maretia clipei trecute. Ne consumam energia pe tastele apasate in momentele de singuratate si tristete, in momentele de furie si neputinta, in momentele de glorie, atat de false si atat de putine. Ne consumam privirile pe spatiul gol din fata noastra sperand ca nimeni nu va surprinde stralucirea apusa din coltul ochiului si nu va intreba in plus. Ne consumam timpul dupa care plangem apoi cu lacrimile unui copil care nu mai poate sa repare masinuta cu care a dat mai devreme de pamant doar pentru ca rotile nu se invarteau in directia buna. Ne consumam mereu pana la epuizare, iar apoi raman dungi firave pe hartie sau, daca ai noroc, nimic.
Posta de moi non plus la 7:53 PM 8 comint
Labiluri chin

Tuesday, November 27, 2007
Poezie de imprumut
An empty man passed on an empty street
He trod along dark buildings
And empty shells of flats,
And he passed along a manhole
That was dead. (That's right, a dead manhole).
But the manhole's spirit endured
And it curled itself into the man's soul as he passed by
And became one with him.
And so the man was from then on as empty as he ever was
But now it was official: He was a hole.

Made by Aaragn
Posta de moi non plus la 12:19 AM 24 comint
Labiluri Persoane fara eticheta

Tuesday, November 20, 2007
The draft day..pe alese, pe culese
Iar m-am hotarat sa imi fac curatenie printre drafturi si a iesit un ghiveci (de toamna iarna). Va invit sa il de(z)gustati:

1. Titlu: Pentru luna, stelele si pisica neagra
Data:15/11/2007
Continut: (null)
Motivatie: Tot imi cauta cineva blogul asa
Demotivatie: Ce sa scriu despre cineva pe care nu il cunosc?

2. Titlu: Unora le place jazzul
Data:14/11/2007
Continut: (null)
Motivatie: Dupa o seara placuta
Demotivatie: Faptele spun totul

3. Titlu: Nu am incaput pe geam
Data:09/11/2007
Continut: Viata e casa ta, oamenii din jur sunt niste gandaci, unii
gandacei, unii de-a dreptul carcalaci iar altii niste buburuze dragute cu care iti
vine mereu sa te joci. De ce sa te sinucizi? Te-au invadat gandacii si te dau
afara din casa? Pentru asta exista (nu, nu mastercard) ci o solutie (de gandaci
evident). Trebuie doar sa gasesti solutia, sa o personalizezi, sa ii pui niste
fundite si sa o tii in raft la vedere ca sa poti sa uzitezi de ea ori de cate ori
te indrepti spre geam. Filmuletul nr1: Conduci,cade unu pe masina ta..shit
happens, damn tre sa imi fac masina..
Motivatie: Ma enervase un personaj depresiv.
Demotivatie: Deveneam mai nervoasa pe masura ce tastam, riscam pielea
laptopului meu scump

4. Titlu: Trafic dupa geam
Data:01/11/2007
Continut: Circuit gri
Motivatie: Ploua si ma uitam pe geam
Demotivatie: M-a furat ploaia

5. Titlu: Cizme negre in camera din scortisoara
Data:30/10/2007
Continut: (null)
Motivatie: Eram in camera, betisor parfumat aprins, m-am impiedicat de
cizmele mele negre aruncate aiurea in drum
Demotivatie: Am cazut si m-am lovit

6. Titlu: Durere de cap printre drafturi
Data:27/10/2007
Continut: Ne scriem viata pe ciorne si nici macar nu ne sinchisim sa le
strangem intr-un dosar. O pagina ajunge la tine,una iar la mine, alta zboara prin
tari straine, alta e calcata in picioare de un trecator, alta rescrisa si
corectata de maini nepricepute. Ne inducem durerile de cap cu..
Motivatie: O alta curatenie
Demotivatie: Mi se facuse lene

7. Titlu: In galeata neacoperita cade mult gunoi
Data:06/08/2007
Continut: Miroase a tevi
Motivatie: Doar ce ma mutasem si nu imi placea deloc scara blocului
Demotivatie: Nu dormeam in scara blocului, deci la mine in camera mirosea
frumos

Va urma..
Posta de moi non plus la 5:28 PM 13 comint
Labiluri dau-din-picioare

Saturday, November 10, 2007
Totul despre un (pre)nume ratat
Tu te regasesti in numele tau? Daca il are prea multa lume mai e al tau?
Pe mine a vrut mama sa ma numeasca Adela, dar stia bunica-mea o curva (poate a lu bunicu) cu numele asta si a refuzat din start. Nu mi-ar fi placut numele asta, m-as fi regasit prin carti.
Apoi trebuia sa port un nume de doua sfinte la pachet Ana-Maria, Ana ca pe mama, Maria ca pe bunica (soacra mamei). Erau doua nume destul de des intalnite si cantate prin multe melodii, nume de vara, nume de toamna, nume de iubire, nume ambalat frumos pentru cadourile de onomastica. Dar n-a fost sa fie (oare de ce?).
Violeta...nu stiu cine a vrut sa ma numesc asa, dar eu retin ca era cea cu caldarea la gunoi si cu multi baieti ce o fluiera, deci ma bucur ca nu am intrat in asfel de medii.
Acum de ce Raluca?
Cand eram micuta, il uram doar pentru ca nu il mai auzisem la nimeni, dar asta trebuia sa fie farmecul de fapt nu? In plus, nu iesea la numar, era doar unul, in timp ce fratii mei aveau cate doua.
Numele meu, etimologic vorbind nu isi are radacinile pe nicaieri si nici o explicatie de gen: zeita, rod, cadou, iubire si altele din aceeasi familie semantica.
Numele meu starneste curiozitati francezilor, se intrebau daca vine de la Ralucat (probabil pentru ca ei urasc frangleza si au zis sa revolutioneze omenirea cu romanogleza).
Numele meu nu e nume de sfant, numele meu nu primeste cadouri, numele meu este porcit de Margineanu dar cinstit de legenda Domnitei Ralu.
But then again, I'm saintless.
Posta de moi non plus la 11:08 AM 29 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Tuesday, November 06, 2007
Mirror Mirror in my hand whos the fairest in all the land
The beginning

Am inceput sa adun zilele din urma, sa le dau cate un sut in fata si poate poate asa voi realiza daca am pierdut sau nu ceva, daca am gasit sau nu ceva. Astfel, cu sindromul mamei vitrege a Albei-ca-Zapada inhamata, pornesc la drumul initiatic catre mine si incep pe rand sa inlatur stratul de piele, stratul de grasime, limfocitele ca sa nu devin imuna la mine si ajung sa ma uit in oglinda din fundul sufletului. Acolo le-am regasit pe cele trei din poveste, intr-o hora neterminata a ielelor: una care plange, una care rade si a treia care rade de amandoua.

Prima poarta codite impletite in forma unui spic negru, ars de soare si batut de vant patate doar de culoarea verzuie a bilutelor de par. Poarta margele si sosete in dungi si construieste din lacrimi si creion castele onirice dar care se darama in secunda urmatoare.

A doua are unghiile vopsite in nuantele curcubeului si rade mereu la fiecare raza de soare ce lustruieste cate o nuanta. Ea poarta numai zambetul ce construieste chipuri in jurul lui doar pentru a-l admira si pentru a-i alimenta trairile.

A treia, cu parul albit de creta cu care scria pe tabla odata, demult, priveste fiecare caramida cum se ridica peste cealalta si sadic, fura tencuiala, in incercarea de a crea un scenariu comic.

Nici una nu e reala dar se intrec in jocul de-a pacaleala doar pentru a exista pentru ceva, pentru cineva. Apoi, oglinda s-a spart iar cioburile inca plutesc in stomac luptandu-se cu sucul gastric pentru suprematie.

The end.
Posta de moi non plus la 2:03 PM 28 comint
Labiluri strambaturi

Friday, November 02, 2007
From off to on
Am pornit televizorul.. dupa 10 luni
Nimic nou, nimic interesant
Fara cablu se vad doar puricii
Fara cablu imaginea se completeaza in mintea mea.

Am pornit masina de spalat.. dupa 10 ore
Nici un zgomot, nici o miscare
Rufele nu se spala fara curent
Rufele nu se curata fara detergent.

Am pornit calculatorul.. dupa 10 min
Nici un om, nici un sentiment
Cuvintele nu se rostesc fara gura
Cuvintele nu se scriu fara maini.
Posta de moi non plus la 11:30 AM 25 comint
Labiluri poezii ratacite

Monday, October 29, 2007
Cafea cu spume
Luni dimineata suntem toti standard. Circulam cu diferite mijloace desi nu avem mijloace sa le alegem pe cele convenabile, ajungem mai striviti, mai intregi la munca, realizam brusc ca am uitat badge-ul acasa in cine stie ce alta haina, in cine stie ce alta geanta si ne avantam vitejeste in lift aruncandu-ne privirile in gol in incercarea de evitare a unei socializari bruste atat de devreme. Ne burdusim vocabularul cu diferite expresii care sa accentueze starea deja vizibila de somnorosi/morocanosi: "Ah,inca nu mi-am baut cafeaua", "Mor de somn", "Lasa-ma ca nu stiu pe ce lume sunt". Eu stiu ca ma asteapta goana dupa cafea si lapte, goana dupa un colt cald in scaunul cu roti, goana dupa o lume pe care sa stau cu picioarele, dreapta, implacabila. Dupa seria de gesturi mecanice datorata rutinii (gen apasa butonu de start, logheaza-te pe mail, deschide aplicatiile, raspunde francezilor intepat) incerc sa ma adun din toate cluburile si ceainariile si cafenele si teatrele din week-end si sa produc ceva, altceva decat ganduri sumbre, altceva decat siraguri de cuvinte, altceva decat sunete ciudate tribut unui spectacol de dans contemporan vizionat cu o seara inainte. Am vazut "couple-like", astept sa creez "work-like".
Posta de moi non plus la 11:11 AM 37 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Thursday, October 25, 2007
Important health info for me
Ninoo ninooo...da da, asa facea salvarea in copilarie, cand ne jucam de-a mama si tata,de-a doctoru, de-a militienii (eu am prins jocul asta) si de-a alte jocuri de oameni mari. Naivii,ce stiam noi ca acum, oameni mari, in puterea firii, vom incerca sa fim iar copii. Daca imi vine sa urlu de ce nu pot sa fac in tot open space-ul? Daca imi vine sa dau din picioare de ce nu pot sa fac sub birou? Uite pentru ca ne impunem. Ne indesam toate frustarile in noi pana cand incep sa iasa usor pe nas, pe gura, prin urechi, pe fund, prin toate orificiile dispuse unei refulari pline de succes. Bravoo..acum ai atins un alt nivel existential, unde coinurile sunt de fapt coiurile pe care trebuie sa le folosesti toata ziua sa arati ca poti, ca esti apt sa te ridici. Si pentru ce? Pentru a avea ce sa povestesti cand te vezi cu prietenii sau pentru a avea ce pune in rama de pe birou, in loc de poza o diploma? Hmmm, poate doar ca sa asteptam posta (dar oricum nu vine pentru tine niciodata) cu informatii despre vreme sau stiu eu ce alte interese pentru care ti-ai facut un abonament pe viata. Ah nu e suficient? Eu zic ca ne vedem in iad si acolo toti o sa fim egali. Va astept..
Semnat
A voastra si a nimanui
Domnisoara de serviciu (sau la serviciu)
Moi non plus
Posta de moi non plus la 3:32 PM 24 comint
Labiluri dau-din-picioare

Tuesday, October 23, 2007
7 o'clock
"Oameni ca mine mai există. Din fericire. Suflete neîmpăcate, care, fără trupul nenorocit pe care îl cară în spate, ar fi vocile pe care unii le aud în mijlocul nopţii, sau poate uşile trântite în zilele însorite, sau balamalele ce scârţâie în zilele ploioase, când refuzi să te dai jos din pat.

Suflete neîmpăcate ce îşi găsesc liniştea doar lângă alţii ca noi, sau încearcă lângă alţii ca ei. Noi ne trântim singuri uşile, noi lăsăm balamalele să ruginească, invocăm ploaia, chemăm vântul şi vorbim singuri.

Vorbim, altceva nu suntem în stare să facem. Mă trezesc uneori monologând pe stradă, mă latră câinii şi mă claxonează taximetrişii slinoşi. Vorbesc despre fostele iubiri şi actualele pasiuni. Despre cei lângă care am fost o actriţă de milioane, cu o recuzită de nimic: un suflet ambulant, despre cei lângă care nu ştiu dacă aş fi Electra cea din jale întrupată, Lolita, sau poate doar eu.

Dacă ar fi să aleg, l-aş alege pe omul de ieri lângă mine, cea de mâine. Astăzi sunt doar pentru cei ce n-au fost ieri, nu vor fi mâine. Omului de ieri îi spun „te iubesc” pe stradă... Omului de mâine îi spun „te iubesc” în gând, iar pe cel de azi îl rog să tacă, să nu ceară nimic, ci doar să aştepte... Până cade cortina.

Să aştepte ziua în care cobor de pe scena improvizată, fără aplauze, fără flori. O actriţă proastă, nici măcar hulită. Lăsată în prostia ei până renunţă singură la reflectoare şi machiaj strident.

Şi totuşi, continui să vorbesc singură, cu zidurile, trecerile de pietoni şi semnele de circulaţie. Şi aud vocea pe care mi-ar plăcea s-o aud la 7 dimineaţa. Simt parfumul pe care l-aş urma ca să ajung în pat în miez de noapte. Aud cuvintele lui, replicile scrise în palmă, căci şi el, ca mine, este un actor ieftin. Ne întâlnim în intersecţie. L-aş urma. În drum spre pat sau mâine. De ce m-am încadrat pe o bandă greşită, iar el are verde înaintea mea? De ce? Pentru că înainte are drum cu prioritate, iar eu un amărât de giratoriu în care continui să-l aştept.

Se opreşte muzica, îmi storc machiajul, îmi rup hainele. Nu, nu, fără aplauze din primul rând, de la cei ce mă vor, dar nu mă pot avea în schimbul unui bilet scump. Doar vocea unui spectator din ultimul rând, jerpelitul care nu mi-a auzit replicile şi nu mi-a văzut ochii curşi strigă „Între noi nu poate fi nimic...”

Îţi întrebi cafeaua cu dragoste de noiembrie de ce... Îţi întrebi regizorul de ce... Acuzi şi sufleurul... De ce? Pentru că nu există un loc pentru oameni ca noi. Teatrul absurdului este pentru un singur actor prost plătit. Oraşul nu-ţi poate oferi decât cluburi greţoase şi ceaiuri fără zahăr. Doar bilete cu o singură călătorie pentru astăzi. Nu, nu te gândi, îţi iei amendă.

Te caut. Pe străzile pentru lunatici. În stagiunile închise. În drumul spre pat. În drumul către cutia de amintiri. Te caut pentru o casă goală cu un singur spirit logoreic, pentru dublura cheii de la intrare, repararea balamalei, umbrelă, lenjerie de pat. Te caut în cubuleţul de zahar al ceaiului de mâine dimineaţă.

Auzi, în ce cafenea, ceainărie, târg de antichităţi eşti? Nu, nu, nu există un loc pentru cei ca noi... Ci doar drumuri cu sens unic şi staţionarea interzisă. Şi mulţi doctori care ne internează în permanenţă, crezând că în spital uităm să simţim.

Ştii, un halat de spital şi o supă de apă cu sare nu vindecă obsesia tristei zile de mâine, de decembrie geros fără mănuşi, căciulă, pătură, şi papuci de iarnă...




Pour Ralucasion."

Scrisa de Sorana dupa o noapte pierduta impreuna printre nori de fum, expirat,b52 si convorbiri gratuite cu necunoscuti si dupa o dimineata castigata printre strazile Bucurestiului pe sens interzis si rataciri.
Posta de moi non plus la 6:35 PM 2 comint
Labiluri Persoane fara eticheta

Monday, October 22, 2007
60
In 60 de vorbe goale nu as putea sa spun ce simt
In 60 de versuri sterpe nu as putea sa mint
In 60 de ore duse pe valul insomniei tale
Nu as putea sa tip usor cu 60 de voci letale.
Si iar incerc s-adun cuvinte cu 60 de maini statute
Sa trag de mintea ta lovita de 60 de clipe scurte.
Si-n 60 de vise moarte nu reusesc sa te gasesc
Si-n 60 de ochi ai mintii eu imi doresc sa te privesc.
Posta de moi non plus la 1:27 AM 6 comint
Labiluri poezii ratacite

Sunday, October 21, 2007
In alt mod de a spune
Caut caldura in fiecare om desi raceala este peste tot in jurul meu.
Caut lumina desi imi place intunericul caci nu o vad chiar daca e langa mine si mai uit sa inchid ochii uneori.
Caut zilele de anu trecut desi le traiesc pe cele de anul asta si ma intreb in ce an suntem, asezata langa un ceas de perete.
Caut indulcitor desi imi plac trei pliculete de zahar in ceai si laptele cald cu miere.
Caut batista pentru lacrimi desi nu plang si cumpar mereu 10 pachete de servetele pe saptamana, 4 zile din luna.
Caut sa schimb locul patului in camera desi nu am o camera iar patul e imprumutat si il folosesc doar noaptea.
Caut mereu ceva in vis.
Caut cuvintele.
Caut.
Ma caut.
Posta de moi non plus la 5:20 AM 5 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Tuesday, October 16, 2007
30 de h netalentate
Pirueta...drumul nu mai duce in vest, oscileaza intre est si nicaieri, intre Sebastian si Septembrie, intre tine si mine. Ajung, tu cobori sa imi deschizi,zambind ca ceasul a aratat miezul noptii fara iz de razboi, fara perdele, fara alti oameni. Tu si eu, o zi +6, tu si eu, o zi + 2 nopti, tu si eu o strada si ploaia, frisoane de gripa, frisoane de bucurie, senzatii prin locuri aglomerate, straini incantatori, straini insuportabili, povesti scrise, povesti nescrise, tu vorbind altfel, eu scriind in felul meu.Dorm, revin.
Posta de moi non plus la 4:00 AM 6 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Wednesday, October 10, 2007
Mi-am amintit de o ratacire
Intorc spatele intunericului, bezna! imi zicea el si ne certam,
caci eu il vad lumina
si imi zicea de dragostea-i razleata
de-atunci cand el privea in casa
la frunza cenusie crescuta langa soba
cu hornul ei strapuns de alta luna stramba.
iar eu ii spun, acolo ma ascund de vorba lui in vant, aprig strigata
acolo eu cu el stand
zambind in ochii negrii doar o secunda
atat cat dracul sa rada de mine,inger mort

Pe piatra de mormant sta scris:
"viata ti-a fost ambiguua pentru ca nu ai vazut stelele mov in noaptea cand te-ai certat cu intunericul"
Posta de moi non plus la 6:06 PM 9 comint
Labiluri poezii ratacite

Tuesday, October 09, 2007
Come on, Raluca..
Hai, stiu ca nu iti mai pui ceasul sa sune dimineata si ca vrei sa te trezesti cat mai tarziu, hai, incearca, asternuturile nu te mai vor, te scuipa somnoroase. Pas cu pas treci prin toate incaperile necesare unei dimineti mohorate, treci si viseaza dincolo de prag. Mergi pe covorul verde alaturi de studentii de la poli desi in directii opuse, desi in ani diferiti, desi in cladiri diferite. Asteapta liftul cu butoane doar pe exterior si spera ca iti va arata etajul corect nu XX, ??, -- sau alte caractere criptate ce te duc cu gandul la lumi paralele si personaje ce coexista in aceeasi cladire. Foloseste-ti cardul de acces doar ca sa iesi, nu mai intra, nu mai sta pe scaun, nu mai privi in gol. Hai, Raluca, hai viseaza ca iti pierzi portofelul si nu plangi dupa el, hai viseaza ca alergi in picioarele goale, chiar daca e o mocheta gri, chiar daca e ceramica, chiar daca e nisip fierbinte. Fata in fata cu monitorul, citeste inca odata mailurile motivante pentru o noua cina in iad, citeste mesajele de eroare, citeste amprentele de pe taste, dar nu uita sa te citesti si pe tine. Este o alta zi, castig-o. Hai!
Posta de moi non plus la 12:04 PM 9 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Saturday, October 06, 2007
Letargie ciclica intr-un pat langa un perete fals
Patul meu este intre peretele ce da in apartamentul vecin si peretele ce da in exterior trecand prin balcon. Patul meu e mic si aluneca si incerc sa traiesc in el cat mai putine ore, dar pot sa mor in el fara sa moara si el. Daca ma intind in el, picioarele imi dau pe afara lovind aerul temeinic doar doar se va produce energie cat pentru 1000 de nopti. Patul meu are agatat de el o chitara care are griful stramb din cauza anilor si o coarda lipsa din cauza mainilor mele si din cauza asta a uitat sa scoata sunetele subtiri, le mai are doar pe cele grave. Patul meu impinge vertiginos noptiera spre usa aruncand o privire laptopului ce-mi cucereste falnic de fiecare data noptile prin melodii ascultate obsesiv pe repeat. Patul meu e doar patul meu pentru ca este de o persoana si jumatate iar jumatatea nu este destul de incapatoare pentru un intreg. Patul meu imi stie toate pijamalele si toate culorile unghiilor, imi cunoaste radacina firului de par si imi astupa fiecare por deschis. Patul meu e imprumutat pentru ca nu aveam unul al meu si l-am denumit asa printr-un simt al proprietatii golit. Buna dimineata, acum plec din patul meu.
Posta de moi non plus la 11:37 AM 17 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Friday, October 05, 2007
Our time is running out....forever
Grabeste-te!
Mareste pasul.
Treci fulgerator pe langa un batran ce se tine de gard cu o mana in timp ce cu cealalta impinge ofuscat cu un baston cimentul ce il trage de sireturi numai pentru a-i obstructiona calea de acces catre nicaieri.
Treci pe langa o batrana ce trage un carut plin de muncile sisifice adunate intr-o viata de om alaturi de muraturile pentru iarna.
Treci pe langa un atelier auto in care toti bubuie de testosteroni iar daca porti din greseala in ziua aia o fusta atmosfera devine incendiara.
Treci pe strada unde mirosul emanat de tevile de esapament se amesteca cu cel sudoripar al trecatorilor iar muzica "pentru oricine" iti zgarie urechile generand un confort soro-cu-scrisul-cu-creta-pe-tabla.
Treci cat poti de repede pe langa alti 5 oameni care se uita in pamant cautandu-si firul vietii si nu pe cer pentru a-si gasi visele.
Treci, treci, nu ramai, statul ucide, pierzi zile, pierzi ani, poti sta pentru totdeauna pe drumuri, poti rezista pentru totdeauna trecand pe langa oameni, te adaptezi conditiilor de drum, supravietuiesti.
Poti, dar vrei? Mai ai timp?
Posta de moi non plus la 2:49 PM 4 comint
Labiluri de'ale vietii

Wednesday, October 03, 2007
Uniforme de serviciu
Acum sunt o stana (sau strana) pe un scaun rotativ dar nu EL e culpabilul si totusi mi se roteste capul in mod constant desi perioada creste. Vad ferestrele pe tavan, inima o simt in picioare (si nu, nu trece seful pe aici), mainile au degetele pe pauza intr-o pozitie ciudata de fiara salbatica gata de atac care insa refuza sa alerge printre taste, corpul e suspendat intre sus si jos desi creierul nu mai distinge diferenta. Apar noi elemente in jocul asta de-a soarecele si pisica: la table, tabelele, taburile, relatiile intre ele, nu sunt ale mele, reneg, tip in gand, plang in mine, peretii ma ucid. Ma grabesc apoi cu un card de acces atarnat de gat ca o piatra sa ma sinucid in exterior si ma arunc bucuroasa in praful strazii lasand in urma praful monitorului, doar pentru o seara. Ratez.
..................
You may shut down your computer.
Posta de moi non plus la 8:14 PM 3 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Monday, October 01, 2007
Liniste
Taci..sau sa vorbim doar despre pietre
Sau despre frunzele ce cad
S-aud doar golul din perete
Si sa ma uit la holul alb.

Iar taci, cum ai tacut mereu
Uitand de dorul ce ma seaca
Si iar ma lasi sa spun doar eu
Si sa te-ating asa, in treacat.

Visez copii cu par balai
Si strazi ce duc in alta lume
Nu te mai caut, dar stiai
Caci totu-i scris acum in rune.
Posta de moi non plus la 2:02 AM 16 comint
Labiluri poezii ratacite

Saturday, September 29, 2007
Cand trecem pragul convulsiv al unei obsesii
Calci pe cioburi, lupti cu tine, lupti cu altii, respiri, mai tusesti inca o data, mai mori inca o data, revii, reinvii, esti tu, esti altul, te dezbraci, te imbraci, obsesia ramane. Parca nicaieri nu s-a inradacinat mai bine aceasta obsesie majora a lumii ca in mine: muzica. Restul obsesiilor mai micute cresc in jurul acestui nucleu si se agata bubonic de inima,de plamani,de ficat,de..tot. Imi place sa spun: dezvolt mici obsesii, dar le putem controla? In ce punct cele mici cresc, se maturizeaza si raman acolo facand in tine radacinile unui stejar? In ce masura poti afirma: pot sa scap, sa trec acest prag. Dar oare vrea cineva sa scape de muzica? Muzica uneste inimi, muzica desparte oameni, muzica aduce somnul, muzica mentine linia de echilibru intre tine si exterior ziua, la munca, noaptea, in pat, dimineata cand rasare soarele, seara cand rasare luna, dimineata cand nu mai vezi luna, seara cand nu mai vezi soarele. Muzica e obsesia mea, a ta, a tuturor care o pot auzi, de ce sa scap de ea? De ce sa o trimit pe alt drum si sa ma arunc in alt travaliu fara ea. Obsesiile ajung fortuit in viata mea, dar ea, muzica, nu e accident, ea trebuia sa ma nasca si ciclic vorbind, o sa fie cu mine si cand o sa mor iar testamentul mi-l voi scrie pe note.
Posta de moi non plus la 1:14 PM 6 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Thursday, September 27, 2007
The end
Am asortat interiorul cu exteriorul, l-am facut rosu si negru, arata mai altfel decat alb si negru. Omul care tunde iarba si-a luat munca in primire si tot ce creste buruiana se transforma in floare iar gazonul nu se mai usuca. Totul e frumos cand se termina...frumos, frumos, frumos. Noapte buna Raluca, acum dormi.
Posta de moi non plus la 6:38 PM 4 comint
Labiluri ale mele noi si vechi


Monday, September 24, 2007
Introspectie intr-un un wc public
E ud pe jos, de la mopul femeii de serviciu sau de la urma picioarelor indelung scaldate prin balti straine. Tot pe jos, o picatura dintr-o lacrima se zbate sa se departajeze lichiditatilor publice si parcurgand drumul invers, incepe sa curga dintr-un ochi obosit de atata privit in alt ochi neinteles. Mai sus, o umbra isi tine capul in maini de teama ca jetul de apa sa nu o trezeasca si sa-si uite ratacirea. Acum si-a mutat ochii la spate sa poata vorbii peretelui spate in spate. Cand sta cu spatele vorbeste mai bine, vorbeste mai mult, vorbeste mai concentrat. Cand sta jos are un echilibru mai bun, nu ii fuge pamantul de sub picioare, nu fuge, nu cade. Si apoi, asa, in liniste, umbra sta in camera aia de wc printre mirosuri si vome, linistita, nearsa de soare si nebatuta de vant, dar cine o vede? E doar o umbra..
Si iar...
Ea alearga.
Ea tipa.
Ea sare.
Cine e ea?
Posta de moi non plus la 2:41 PM 45 comint
Labiluri chin

It's a lovely day for...
Cascadez emotii.
De la inima le trimit la creier, el poate are un filtru mai bun.
Radioul imi fredoneaza in masina "It's a lovely day,A strange cascade".
Pedala de acceleratie se autosesizeaza ca mai e putin si rasare soarele si apasata, se indreapta spre casa.
Luna ma urmareste curioasa sa vada de ce o pata mica si rosie se agita atat de mult. Amortita dupa o noapte de gesticulari, mana se odihneste pe schimbator, uitand sa ii redea utilitatea.
"And i've been searching, searching for.." liniste. Nu mai aud respiratia grea ci doar greierii in noapte cum sar pe langa masina si imi canta toamna pana acasa.
It's a lovely day,
Nothïng else to say,
It's a lovely day for love
Posta de moi non plus la 12:46 AM 9 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Thursday, September 20, 2007
Regina peste gandacii de negru
Stop cadru: ea,regina, cu spatele, vorbeste despre muste pictate si vaci cu aripi in culori bizare, despre livada unui taran care a fost invadata de creaturi negre si in trend cu ultimile frizuri, arata un pistol rosu asezat in plan numai pentru a-i stirbii importanta si poc...trena calcata, se rasuceste brusc, el, gandacul de negru a invadat salonul. Zambeste (nu poti sa vezi daca are mustata sau nu), zambeste iar, gandaceii misuna in jur, negru, negru, negru.

Pauza de tigara: regina citeste ceva dezinteresata, luminile incep sa se stinga, negrul devine si mai negru, ceva vorbe, ceva imagini, ceva priviri, iar nimic in fapt.

Reluare: ea,regina, cu spatele, vorbeste despre..ce mai conteaza, dubla a fost stricata...IAR. Acum se stramba, rade, da din picioare, condurul de sticla il tine la purtator sa nu il piarda, pleaca.

Mai departe, mai departe, mai departe (asta in loc de FWD), sau mai departe cu istoric (asta in loc de FWD with history) si ce sa vezi: lumina. Lumina in intuneric, deschidere de ochi, muta calul la M16, urca repede, vorbeste, intreaba, verbe, verb, verbe, rupturi de oase, a omorat gandacul, dar tot regina a ramas.
Posta de moi non plus la 10:52 PM 48 comint
Labiluri strambaturi

Wednesday, September 19, 2007
Povestea fetitei mofturoase
A fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti. A fost o pasare maiastra care... nu nu,sterg, asa nu imi place. A fost un baiat "du ville"...nici asa nu ma convinge,hmmm..o meduza, un peste? Nu, nu, apoi o dau in metamorfoze si/sau personificari si nu am chef nici de asa ceva. Dar toate basmele incep cu a fost odata.. Da, iar tu spui ne mai vedem odata.

Tai, sterg, rup pagina, nu pot sa scriu, asa ceva nu se scrie, ADN-uri incrucisate la mine in cap, tu razand, tu vorbind, tu undeva, unde? Nu vreau, ba vreau, am obosit, nu de fapt nu am obosit, te-am obosit, linie,linie, punct,linie, punct, aaa de fapt nimic.

Extrag modulul si explicitez: pe ramura asta, daca X>0 iese cu plus, daca X=0, iese 0 si daca X<0 iese cu semn schimbat. Da da,imi place cu semn schimbat. Ma explic numai cui vreau desi nici eu nu explic tot, restul este inexplicabil, neaerisit, nesemnificativ, restul ti-l dau daca imi oferi prea mult.

Nota simpla: M-am razgandit iar, mai bine e fara sens si directie, plutesc in eter.
Posta de moi non plus la 6:17 PM 4 comint
Labiluri dau-din-picioare


Nu mai vreau nume de scena sau Nume de teatru dezafectat
Placere auditiva,oh tu zeitate a trompei mele de pe dreapta, caci pe stanga dorm acum si visez frumos (vezi,am acoperit-o, nu mai cade gunoi in ea), da da TU, TE strig...strig la tine si iti zic: numele asta teatral nu te mai prinde,unul e unul si e prea multi uneori asa ca stop! Banda melodiei nu mai stie portugheza, engleza, spaniola, franceza si deci nu stie sa mai traduca toate trairile furate la un "coup de fil" sau un "coup de foudre".
Sa recapitulam:
-ai furat, desi am dat iar la inchisoare eu stau,nu tu.
-faci monstrii din hartie si ii inscrii in aviatie sa zboare catre mine in visele cele mai ascunse
-am furat, desi nu aveam ce pentru ca esti gol de simplitate iar greutatea gandirii tale imi taie impamantarea
Acum vezi de ce nu mai esti placere,de ce nu mai esti zeu, de ce nu mai ai nume teatral. Esti doar un actor pensionat de stat care nu a apucat sa isi fac pensia privata pentru ca era prea prins de costumul asortat cu inima ta. Ea te tine pe loc,bate-o sau uit-o.
Posta de moi non plus la 1:08 AM 6 comint
Labiluri dau-din-picioare, strambaturi

Monday, September 17, 2007
Mesaj nou
12:00 "Mesaj nou, il cititi acum sau mai tarziu"
Care e diferenta? Acum sunt curioasa dar mai tarziu sunt si mai curioasa, in timp nevoia de a afla creste exponential, timpul ucide rabdarea, timpul nu vindeca, urasc timpul. Ma urc in varful dealului sa vad mai bine ce scrie sau pentru un semnal mai bun, dar cad..pe ganduri. Ma tin bine...pentru varsta mea, ma tin de o liana si se rupe, dar rapa nu e atat de adanca, doar ca ajunsa la fundul ei, mai sap cu mainile sa cred ca mai am unde sa ma prabusesc. Pacat. Am pacatuit cand mi-am rupt primul meu fir alb si l-am ascuns sub perna sa vina vreo zana sa mi-l schimbe. La fel am facut si cu poza cu tine, numai ca zanele nu mai sunt, le-a furat alta fata sa isi indeplineasca visele. Eu am ramas cu rama neagra pe masuta rosie sa imi pazeasca goliciunea. Noapte buna sarbatorito, sa ti se indeplineasca dorintele!"
Posta de moi non plus la 12:22 AM 15 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Sunday, September 16, 2007
Un singur timp
Te imbratisez tristete caci te accept
Stiu ca inca odata ma vei strange de mana
O zi, o saptamana.
Acum cunosc un singur timp, al asteptarii
Te astept sa treci si in trecerea ta sa ma stingi treptat.
Dupa o zi, dupa o saptamana.
Si cand te voi regasi predecesor al astui timp
Te voi imbratisa de bun venit si voi uita de resturi
Intr-o zi, intr-o saptamana.
Posta de moi non plus la 5:49 AM 8 comint
Labiluri chin, poezii ratacite

Saturday, September 15, 2007
Fara
Mi-am adunat zilele si noptile dintre cutii si am inceput sa le pun in ordine inversa in brate. Mana se misca din ce in ce mai greu plumbuita parca de praful adunat fir cu fir, an cu an, uitare cu uitare. Langa mine mama ma privea mirata.
"Imi place de tine cum esti acum!"
"Cum sunt mama?"
"Nu stiu,altfel"
"Altfel cum?"
"Altfel decat data trecuta"
Mama..pe ea o strigam cand ma durea burta, cand cadeam si imi juleam genunchii si imi muscam buzele sa nu o strig fiind constienta ca mii de ochi ma privesc si asteapta sa imi vada slabiciunea. Acum, departe, nu o mai strig pe ea, ma strig pe mine, dar de data asta nu imi mai raspunde nimeni. M-am intors spre mine si m-am privit cu ochii fetitei ce visase odata o poveste si o pastrase pentru ea printre zecile de servetele din colectia ei, printre semnele de carte cartonate,crosetate sau decupate din carti, toate stranse cu grija intr-o lume neatinsa de lumea distrugatoare a unui oras de piatra. M-am mai privit putin in oglinda ascunsa de usa dulapului cat sa vad cum ma ingalbeneam, cum pielea imi devenea subtire si in loc sa se vada vena cu vena, se vedea osul. M-am crescut o persoana numai din piele si os caci carnea mi-am vandut-o prea ieftin unui plaies de suflete, care pazea atatea, dar ii lipsea o forma.
"Dar ce cauti?"
"Caietul cu desene, dar nu-i gasesc decat urmele. Il simt, e atat de aproape."
Cineva se joaca cu mine. Foc. Apa. Fete. Baieti. Un, doi trei la perete stai. Am stat, m-a executat iar acum sunt o alta eu sau poate aceeasi. Fetita mea mica, unde esti? Au ramas doar coditele impletite si bretonul, iar de fiecare data cand sunt aici ma aplec si rascolesc sartarele sa gasesc bucati din tine.
"Nu te culci? O sa fii obosita maine."
"Nu. Inca mai caut!"
Vreau sa mai stiu cum arati pentru ca am uitat. Coperta nu imi ajunge, vreau sa iti simt paginile cu buricele degetelor tocite de melodiile ce ti le-am cantat. Timpul trece, desi nu ma mai uit la ceas, nu l-am mai vazut de atunci, de cand era atarnat pe perete,dar trece in alti timpi, mai repede si mi-e teama ca apoi uit, desi nu vreau sa te uit.................
S t i u, s u b p a t n u m -a m u i t a t.
Posta de moi non plus la 12:37 AM 6 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Wednesday, September 12, 2007
Mostenirea
Am primit mai mult decat o foarfeca, creion si hartie. Am primit mai mult decat o voce, ochi si un nas. Cand m-am nascut, m-am primit pe mine si de atunci tot cresc in fiecare an cu cate 12 luni, desi mai pierd la un ciclu de patru cate o zi si nu o gasesc pe nicaieri, desi ma mai pierd printre oamenii harpon si ma regasesc printre oamenii linguri.

This is a film about a man and a fish
This is a film about dramatic relationship between man and fish
The man stands between life and death
The man thinks
The horse thinks
The sheep thinks
The cow thinks
The dog thinks
The fish doesn't think
The fish is mute, expressionless
The fish doesn't think because the fish knows everything
The fish knows everything
Posta de moi non plus la 3:00 AM 11 comint
Labiluri dau-din-picioare

Sunday, September 09, 2007
Calatorie printre suflete
Deasupra norilor am vazut apusul unui soare omorat de mana unui copil.
Deasupra norilor ti-am vzut imaginea creata de mine cum se disipa si devine nor.
Printre nori urechile aud doar sunetele din interior iar vocea ta dispare.
Printre nori buzele mi le simt moi si pufoase, dar fug de langa mine neascultatoare si zboara sa iti sarute sufletul.
Sub nori e locul meu.
Sub nori te voi regasi doar in imaginile din intuneric si iti voi auzi glasul doar in melodiile in surdina,vei vorbi cu mine doar scriind si imi vei tremura inima doar suspinand.
Zgomot.
Pamant.Apa.Tu.Eu.Ploaie.
Pamant cubic. Apa dureroasa. Tu stereotip. Eu defragmentata. Ploaie mucegaita.
Liniste.
Norii au disparut, si-au lasat doar umbrele pe un cer atat de departe acum. Tu nu mai esti nor,eu nu mai sunt ploaie. Metamorfoza s-a incheiat si a ramas vie doar in amintiri vagi ale unui surplus de piele si deficit de suflet. Tu,faptura pietrificata, ce nu mai esti nici papusar, nici regizor, nici pictor, ramai pe soclul tau departe de norii mei, ramai si primeste porumbeii ce inca se aseaza obositi pe umarul tau, vei visa caldura lor, dar nu vei mai avea carne sa o simti. Iar cand vei privi in sus, vei vedea corbii.
Acum simti ce simt si eu?
Shht..acum zbor..

-------------------------------------
Later edit, desi fracturez textul, desi rup cercul, desi calc stramb si imi rup gatul, eu sunt omul cu dalta si gravez in piatra intr-o zi senina, fara nori.
Posta de moi non plus la 4:44 PM 24 comint
Labiluri Paris

Monday, September 03, 2007
O casa pentru mine

"Pitoresc!" - exclam si apoi repet cuvinte la superlativ si ma joc doar cu un creion si cu o lentila. Desene abstracte imi inunda mintea iar unul reuseste sa imi coordoneze mana usor pe hartie schitand ezoteric in umbre si lumini.

"Banca!" - asta este casa mea in care imi asez acum sufletul cu grija, departe de toxicitatea orasului ce l-am lasat in urma. O alta banca in spatele meu, orientata cu fata la soare, imi asteapta fruntea sa se uneasca cu inversul privelistii. Acum vad copacii cu coroana in jos si radacinile spre un cer gri, acum vad oamenii cum merg cu capul si gesticuleaza cu picioarele.

"Paris, te iubesc!"..iti iubesc strazile mici si ascunse piperate cu oameni atat de diferiti pe fetele carora vezi o lume intreaga, cu cafenele tale pline de arome de scortisoara si gust imaginar de madeleine post-proustiene, cu parcurile cu asfalt cauciucat atat de usor de calcat de picioarele obosite ale calatorului din mine, cu luminile tale ce imi vorbesc in limba iubirii si ma atrag magnetic spre cladirile in colturi doar doar ma vor tine legata de ele si ferecata in porti.

"Porumbel!"..asa ma simt aici, intr-un spatiu atemporal, atipic, arhaic, aromatizat de pielea batuta de vant, arsa de soare si scaldata de apele fantanilor. Ma simt inchisa in mine, inchisa in portile mari de la Notre Dame, inchisa in scandurile putrezite ale acestei banci si totusi atat de libera. Am gasit ce cautam. M-am gasit pe mine in mine atunci cand credeam ca mi se terminase mina creionului.
Posta de moi non plus la 11:17 PM 10 comint
Labiluri Paris

Thursday, August 30, 2007
Intoarcerea omului teatru
Da..viata ne surprinde de fiecare data. Te gandesti, am mai vazut piesa asta, stiu cum se termina. Prost. Gandesti prost. Aceeasi piesa e jucata mereu de alti oameni,personaje noi apar cand nu te astepti, legaturile se strang in jurul gatului si te tin in lanturile neputintei si uimirii. Totul e pur intamplator si nimic nu se joaca de doua ori la fel, doar senzatia e recursiva. Apoi te simti mic, ca un copil ce a venit la furat cirese si nu mai poate sa sara gardul inapoi, sa alerge descult pe drum, a ramas doar el si copacul de la care a reusit sa fure ce isi dorea cel mai mult. Gardul se strange, lasand pamantul de sub picioare sa respire suficient cat sa poti sa rotesti sistemul cerebral si sa te gandesti: asa ceva e imposibil, pivotul asta e fals, nu se pot roti toate in jurul aceluiasi copac, sceneta e mai mult decat atat iar finalul nu il cunosti, nu il simti, nu il vrei. Mai poti doar sa inchizi ochii, sa te proiectezi in alte lumi in care oamenii ii desenezi cum vrei tu, vorbele se canta iar melodiile te fac sa taci. Acum esti doar un satelit al tau si te privesti si vezi cum viata te tareste in acelasi teatru dar in care se joaca alt final.
Posta de moi non plus la 6:39 PM 4 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Tuesday, August 21, 2007
Cand corzile de chitara se rup
Imi zgarie urechea sunet cu sunet..Degetele aluneca din ce in ce mai greu ranite de atata apasat. Acordurile se succed incercand sa cladeasca un intro ciopartit, o melodie vine dinspre stanga desi sunt doua si imi repet ca nu mai e nici una. Cifrele se unesc cu liniile si formeaza drumul spre infinit si incerc sa il parcurg cu mainile insangerate, cu ochii injectati si cu picioarele amortite. Bucati din mine se imprastie pe o hartie in 3 parti, una intunecata, una incetosata si una murdara. Care sunt eu? As spune nici una dar stiu ca ma mint de fiecare data ca sunt eu aia, ca am parul lung cand de fapt il am scurt, ca am ochii mari cand de fapt sunt mici, ca vorbesc cand de fapt tac. Acum insa cant, sa acopar sunetul strident ce mi-l scoate inca sufletul dupa atata alergat pe acel drum. Imi adun suflul cald si il pastrez cu grija pe perna. Din el vin visele cu tine, cand ne pastram in poze si ne ranim in melodii.
Posta de moi non plus la 4:07 AM 16 comint
Labiluri chin


Wednesday, August 15, 2007
Liliecii se transforma ziua
Era un copil cu zambetul pe fata, cu parul lung si des in care isi punea lilieci sa se imbrace cu mov. Era un copil dragut ce alerga ziua prin iarba cu ciresi la urechi si simtea soarele cum ii alinta pielea de masline negre si ii lumina ochii cand privea trecatorii. Era un copil bun ce nu facea rau si isi purta inima in mana cand vorbea, alerga pana la tine doar sa iti sopteasca: "buna dimineata!"

1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12 luni

Este un copil cu zambetul in loc de fata, cu parul scurt care sta cu liliecii de vorba noaptea doar pentru a se imbraca in negru. Este un copil ce calca iarba trecand mai departe, ce a mancat toate ciresele si sta noaptea sub luna,captandu-i misterul si culoarea. Este un copil caruia ii e rau si care nu face bine si isi strange inima in palma pulsand si asteptand explozia..de stele..acum doar sta in umbra si asteapta iar, somnul. Raul dinainte de lovirea genelor intre ele e cel mai greu si uita sa isi spuna "noapte buna"..
Posta de moi non plus la 3:21 AM 14 comint
Labiluri chin

Tuesday, August 14, 2007
Ma rasucesc constant(a)
..si nu reusesc sa ajung de la punctul 0 de plecare. Acolo unde eram doar eu si cu mine, acolo unde nu stiam ce e mana, ce e piciorul, acolo unde sensul nu era definit si unde cuvintele nu existau. Acum, peste geam, linia de start se confunda cu linia orizontului dar mana mea amortita nu se poate intinde inapoi,iar inainte, piciorul trage anevoios un corp fara forma. Am buzele stranse in incercarea de a cladi o fata sumbra, dar zambetul e ca o boala: apare iar, apare inconfortabil sa imi intinda pielea obrazului spre urechi. Desi port codite, acum tind spre genul masculin, ma identific cu fiecare om din vis si ma pierd printre realitati.

Ma rasucesc iar revolutionar si cu ochii fixati pe o axa imprumutata privesc umbrele ce danseaza in lumina artificiala, respir aerul artificial din jur si obosesc folosind inteligenta artificiala. Ma opresc un minut si ma uit in oglinda sparta din fundul incaperii ce imi arata ochii fracturati in mii de bucati si vad prin fiecare imprejurul altfel..

Ma rasucesc apoi spre vinul rosu incercand sa ii inghit mirosul, desi nu beau acru, desi nu beau, desi nu e rosu. Eticheta imi spune ceva dar simt ca e altfel, ca lichidul va curge spre pamant nu pe gatul meu, ca va sapa gropi distrugand proprietatile proaspatului latifundier, ca pe acel pamant jilav vei alerga ca un baietandru ce esti rascolind fiecare denivelare sperand ca acolo se ascunde aurul.

Am ametit dupa a mia rotatie completa, iar scaunul nu mai imi suporta greutatea, imi scuipa trupul spre exit. Ma retrag in rosul mesei si negrul ramei de tablou ce imi soptesc venirea de fiecare data.
Posta de moi non plus la 5:39 PM 6 comint
Labiluri cautari onirice

Monday, August 13, 2007
Cantec cu iz de noapte
Imi reciti minunea cu litere negre
Dar nu le mai vad din cauza noptii.
Pribeag mi-e gandul si vrea sa il ajunga din urma pe al tau
Degeaba..nu inteleg minunile care dor in zbor.
Mi-e teama sa te mai visez uneori
Voi simti doar trupul in cadere
Si pasii de dans ce nu ii voi mai recunoaste.
Te vad acum, vartej de aer lovit de piatra
Tu ai sculptat sa stii acest chip
Dar nu in 3,ci in 4 dimensiuni
Si tot nu ai gasit forma perfecta.
Te beau acum, vartej de apa
Si te opresc o clipa in curentii calzi.
Priveste-mi ochii din interior acum, iti zic
Sa nu mai omori copiii din noi
Lasa-i sa se joace in furtuna de nisip
Vor face castelele ca piatra.
Posta de moi non plus la 11:49 AM 2 comint
Labiluri poezii ratacite


Saturday, August 11, 2007
Mnemonicele unei gheise
Uitam, uitam mereu sa ne raspundem cu adevarat...
Un copac daca nu mai are frunze si ramuri cum iti dai seama ca mai e copac?
Starile sunt induse de minte sau de suflet?
Daca stai agatat la 1000 m inaltime si jos stii ca te asteapta asfaltul iar sus nu mai poti urca, ce faci?
Vantul bate pentru tine sau impotriva ta?

De ce avem numai intrebari fara raspuns si ne incapatanam sa gasim raspunsuri? Dam explicatii si croim plasele in care ne lasam trupul sa vegeteze, iar acolo unde nu stim, incercam prin deductii logice sa umplem golurile, iesind doar un puzzle fals,cu 1000 de piese nascute din cele 1000 de ganduri ce le-au generat cele 1000 de atingeri fortate. Dam..daruim apoi aceasta imagine memoriei noastre sa o tina asa cum o credem..asa strangem doar amintiri false generate de senzatii reale...ne vopsim fata cu alb apoi, buzele rosii, cantam, dansam dar inima o tinem pentru noi, e secretul din umbra, e motorul de imagini-puzzle, e copacul din care cad sperantele ca frunzele toamna...

Si singurul lucru pe care il facem e sa ne amintim..
Posta de moi non plus la 11:19 PM 2 comint
Labiluri dau-din-picioare

Tuesday, August 07, 2007
Ce-ti doresc eu tie ...
..tie o casa cu suflet..tie un suflet pentru acasa..tie un suflet..iar tie, faptura translucida ce ti-ai gasit casa intr-un ochi de apa, tie iti doresc o noua instanta de suflet...tie o fata in oglinda, tie o oglinda necrapata, iar tie om al oglinzilor iti doresc o imagine neoglindita si reala..tie iti doresc muzica literelor, tie iti doresc linistea muzicii, iar tie creatura nocturna ce nu iti gasesti sunetul pasilor cand pleci spre mari intinse, tie iti doresc valurile... pastrez ploaia pentru mine, asa rad eu..
Posta de moi non plus la 3:20 PM 12 comint
Labiluri cautari onirice


Thursday, August 02, 2007
Prin gandul meu
Visele sunt facute din urme de pasi pe covor, fiecare fir indoit te duce spre un alt vis. Aici a stat mana ta stanga langa mana mea dreapta desi in parti diferite. Aici ti-a cazut privirea pe covor in timp ce eu ma uitam la tine si visam ca iti caut ochii. Stii..alerg iar prin vis dar acum am aflat unde pot sa te gasesc, in atingerea buzelor tale pe par, in mangaierea genelor pe obraz, in lumina slaba a strazii...am uitat, dar totul e in gandul meu.
Posta de moi non plus la 1:35 AM 7 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Wednesday, August 01, 2007
Ma pierd..altfel
Posta de moi non plus la 4:05 AM 1 comint
Labiluri cautari onirice

Friday, July 27, 2007
Noaptea tantarii nu se vad
Iar ma intorc cu fata in sus si ma opresc din visul unei nopti de vara impletit cu plictisurile vietii doamnei de Bovary. Ametesc in minte franturi dintr-o viata de curte si o viata de bloc, o viata in care omor si una in care rad. Iti rad in fata si crezi ca te uiti in oglinda nu? Ei bine, inexplicabil acum sunt tu, exact cum am visat. Am doi ochi mai mari cu care vad cu doua capete mai sus desi privesc in jos unde ai ramas. Ciudat vis, se facea ca zbor si incercam sa intru pe geam dar ma loveam de plasa, apoi gaseam un colt stramb prin care numai eu puteam intra dar ma loveam de aer, era anesteziat de la otrava pe care o lasi sa iasa din corp cand dormi. Te-am zarit intr-un colt al patului printre hartii, taiasei toate cartile in Ajun, crezand ca vine Pastele. Dar n-a venit, venise doar aripa ofilita pe care nu o aveam decat in vis si care acum zace si ea pe perna langa un cearsaf cutat de urma pielii tale. M-am dat iar de trei ori peste cap dar nu m-am transformat, am ramas asa, plina de ciupituri mici si rosii, ca niste bube ce stau sa iasa.
-------------
3:33 Film de groaza, se intampla ceva. O entitate verde se coboara asupra patului, imi smulge inima, o inteapa de trei ori de control, crezandu-se controlor. Uita ca e noapte si o lasa langa pat sa se zbata ca o gaina ce urmeaza a fi dansata la nunta. Nimic ciudat, nimic comun. E doar un vis.
-------------
O secunda mai tarziu..inseamna ca tot 3:33 arata computerul de bord.
Mi-am amintit ca acum pot sa scriu numai cu mana stanga in timp ce ritmul il tin din picioare ca un atlet ce alearga spre propria mantuire. E finish line sau dead line?
Posta de moi non plus la 3:33 AM 7 comint
Labiluri dau-din-picioare

Wednesday, July 25, 2007
Dincolo de sticla e tot sticla
Ochiul mi s-a lungit ciudat spre stanga, pentru ca eu nu am stanga, doar tu ai. Nu stiu ce cauta acolo, gasise sticla de fiecare data, oare de ce credea ca acum e altfel? Privea prin sticla si credea ca e mata, dar de fapt mai era un rand pus tot de tine, intre sufletul meu si urma lasata de al tau. S-a ratacit printre culorile aruncate acolo, credea ca doar albul e bun si negrul e rau. S-a inselat. Acum il chem spre dreapta, e mai liniste acolo chiar daca nu vede. Ai spus ca spargi totul, ca intinzi culorile si ca unesti stanga cu dreapta, dar nu ai putut. A ramas asa, rece si distant..
Posta de moi non plus la 8:32 PM 15 comint
Labiluri cautari onirice

Sunday, July 22, 2007
Ascult pescarusii..
..si scriu pe un blog mort, cu mana putrezita de algele marii, cu picioarele albite de nisipul rece si iar ascult pescarusii ce tipa rasaritul soarelui..albul ochiului luceste langa negrul irisului si apoi adoarme, desi inca scriu..as putea sa mor atat de departe? as putea sa mor exilata pe insula lui Ovidiu fara sa mai miros caldura pielii orasului mic ce imita Parisul? oare tu unde esti? dincolo de aripa unui pescarus?...si ascult pescarusii, imi trezesc nervii stomacului..
Posta de moi non plus la 5:29 AM 10 comint
Labiluri cautari onirice


Monday, July 02, 2007
S-a dat drumu la blog - de fapt mutat
Evident ca latura balantei m-a arucat subit spre dreapta, unde pastram sub o caciula ramasitele fostului meu blog. Am rasfoit printre foile lui uscate si m-am decis: viata fara alb-negru, fara negru pe alb cum punctase foarte inteligent un comentator, nu exista. Adio nu exista, blog nu exista, eu nu exist aici. E doar plastic, e doar imagine, e doar "a never ending story". Petele de culoare le pastrez in alta cutie de amintiri etichetata frumos si pusa intr-un loc in care pot sa ajung cu ochii inchisi. Tot din joaca, din plictiseala, din curiozitate, am mai asternut si cateva pareri cotidiene in care imi dau si eu cu presupusul ca tot omul din Tara Romaneasca. Asa ca, o sa fac toata ziua alt+tab intre ele in pauzele de gandire. Va multumesc ca ma cititi.

Later edit:
http://parericotidiene.blogspot.com/
http://cuochiiinchisi.blogspot.com/
Posta de moi non plus la 2:53 PM 20 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Tuesday, June 12, 2007
Post-Reactie
Ma simt obligata sa ma ridic ca pasarea Phoenix din propria cenusa si sa vin cu cateva precizari:
1. E doar o lume fantastica in care imi permit sa aberez si sa folosesc cat mai multe abstractizari in moduri cat mai ciudate, e doar o lume de povesti.
2. Iertati-mi cutezanta de a face public si a va jigni ego-urile si a va intuneca vietile si asa pline de probleme cotidiene.
3. Nu mai reveniti daca nu va place,mai sunt atatea bloguri cu muuulte poze, filmulete de pe youtube si cu intamplari funny intamplate intamplator autorilor care simt nevoia sa impartaseasca aceste experiente si de asemenea bloguri cu pareri despre una si alta si filozofii de viata. Gama e larga, rafturile sunt pline, cumparati sau plecati.
4. Apreciez critica, numai sa fie facuta cu cap si cu argumente, dovediti ca sunteti oameni, nu copii ce arunca cu noroi doar pentru amuzamentul auditoriului.
5. Nu am pretentia sa ma consider o creatoare lirica, nu am pretentia la premii si laude, consider doar ca mai exista civilizatie, chiar si intr-o lume atat de haotica ca virtualul.
6. Cine simte nevoia sa distruga mana sus. As putea sa ridic si eu mana pentru ca sunt om..si e mult mai usor sa distrugi decat sa plamadesti.
7. Ma opresc la numarul 7 pentru ca imi face cu ochiul alta indeletnicire. Va urez vizionare placuta a vietilor voastre si cautati-va voi sensul inainte de a-l cauta pe al meu.
Posta de moi non plus la 10:43 PM 20 comint
Labiluri strambaturi

Saturday, June 09, 2007
Atat
De azi nu mai scriu...Imi iau la revedere, multumesc tuturor ca ati participat la micul meu drum printre cuvinte.
Ma semnez, moi non plus..
Posta de moi non plus la 10:50 PM 45 comint
Labiluri cautari onirice


Friday, June 08, 2007
Sfarsitul materiei in fraze duse
Totul a inceput cu o ploaie de perseide ce isi astepta impactul cu pamantul la coada dupa cap.
Totul s-a terminat cu un bitter ce isi canta amarul in ritmul inimii si isi astepta inceputul ciclic pe malul unui hau.
Intre primul tot si al doilea tot au fost doua stagii, primul tacut si dulce in care se manca ciocolata alba, se asculta ceasul de pe perete cum canta nota fa, se citea cartea despre inventiile eu-rilor si tu-urilor, se escaladau drumuri montane iar in curbe se tragea aer in piept pentru a ascunde raul. Timpul era ciclic-saptamanalo-cognitiv, dar mintea cum trec secundele si ii purta inevitabil mai departe.
Al doilea stagiu a fost cel strigator in scris, galagios in mobil, acuzator in vis. Aici se astepta in umbra si se atacau "eu" pe "tu" si "tu" pe "eu" intr-un razboi al rozelor ofilite in propriul pamant. A fost ca un stagiu militar ce nu isi gasea comandantul iar subalternii incalcau orice regula nescrisa. Timpul era intepator si se prelungea indefinit in stanga cand el trebuia sa mearga in dreapta, asta privind in fata.
Ciudatul era ca cele doua "tot"-uri se numeau altfel, dar vibrau la fel, cele doua "stagii" erau diferite dar traiau la fel.
Inainte de primul tot a fost "pretot"-ul, dar dupa al doilea tot e intregul. Ramane sfarsitul care inca isi cauta locul. Nu si-l gaseste printe acorduri fine de chitara.
Posta de moi non plus la 3:53 AM 4 comint
Labiluri cautari onirice


Thursday, June 07, 2007
Ce se ascunde in spatele unui perete
Scriu noaptea, iar acum e noapte pentru mine, desi nu dorm, desi as vrea sa dorm spre infinit. Am tras cu ochiul pe tavan si vad aceeasi Cassiopeia cu fundul in sus ce se formeaza si din alunitele mele si ma ameninta ca eu, Andromeda-cea-avortata-in-mare tot asteptand mana calda a lui Perseus, voi avea o soarta damnata. Si rad, cu ras de copil, si plang, cu plans de copil, si cant...si cant..cant fara voce, cant fara poze, cant fara mine. Apoi demistific peretele din fata mea si ii vad florile, desi albul mat ma lasa sa cred ca nimic nu trece de zid. As vrea sa pasesc in gradina ce se ascunde in spatele zidului unde se vorbeste ezoteric si se traieste eteric si unde oricine este un zeu puternic. As vrea sa trec totusi si in ne-fiinta doar pentru a simti cu adevarat fiinta si sa imi pastrez zambetul infantil pe buzele rosii de atata atins. As vrea sa dorm iar sa nu mai simt mirosul de carne batuta si coastele rupte de presiunea valurilor. Dar ma trezesc in fata zidului, oare o sa ma lovesc iar de el?
Posta de moi non plus la 1:23 PM 5 comint
Labiluri cautari onirice

Wednesday, June 06, 2007
Somn in leagan de tei sfaramat
Las aerul..las aerul greu in urma..si respir picaturile de ploaie ce inoata in florile de tei..Imi rotesc ochii prin spatiul limitat de beton dar nu mai vad altceva decat fereastra..E deschisa larg si ma primeste in bratele-i materne sa ma legene in ritm alternativ si sa ma priveasca privind..Ma uit in directia gandurilor mele si vad forme conturandu-se, vad ochi ce au primit cerul in bratele lor, vad linistea.. Imi primesc somnul meritat si adorm cu inima batand puternic de la alergatul prin padurile de tei..
Posta de moi non plus la 1:42 AM 4 comint
Labiluri cautari onirice

Saturday, June 02, 2007
Lucruri de imprumut
"Cand plec ma imprumut pentru o perioada scurta gandurilor tale. Te las sa ma folosesti stiind ca intr-o zi ma vei inapoia mie si vei vrea sa faci alt imprumut. Creditez oamenii..este meseria mea de suflet"..asa se gandea in timp ce mergea pe autostrada gonind nebuneste spre o piatra fixa si mai erau 10 kilometrii pana dupa-amiaza. O chema Alina, desi Alina era doar numele pe care il dadea cand nu stia ce sa raspunda la intrebarea "Cum te cheama?"..Stia cum il cheama pe el, desi uitase, iar cand accelera credea ca ajunge din urma rotile ratacite pe drum care se desprinsesera din masina lui la ultima curba.
Drumul era drept dar parea inclinat din cauza ochilor ei oblici si linia de orizont se vedea si mai mica datorita miopiei. Nu purta ochelarii, o limitau si spera ca intr-o zi va orbi si nu va mai vedea mizeria de pe asfalt. A inceput brusc sa iti tipe gandurile desi nu o auzea nimeni pentru ca avea termopane de masina iar muzica ii spunea sa taca caci gandurile ucid. Atunci a deschis aerul sa isi fluture pletele blond-noroi printre firicelele de praf ce se incercuiau unele pe altele in spatiul inchis.
Jucaria pe care o intentiona sa o agate de oglinga se legana haotic intre tample reprosandu-i ca a ignorat-o in ultimul timp si perioada de imprumut marindu-se, costa. Dar stia ca doar ea da lucruri si ii radea in nas. Nimic nu o costa, ea doar pierde. A pierdut harta, dar stie ca trebuie sa o ia la stanga, acolo e piatra fixa. Se alina in timp ce isi canta.
"Cand ajung ma imprumut mie de data asta pentru totdeauna"
Posta de moi non plus la 1:20 PM 21 comint
Labiluri ale mele noi si vechi

Partitura scrisa de maini frante
Isi canta tacerea in arcus de vioara rece si nimic nu parea a-i agita lacrimile stranse in causul ochiului. Gandul cascada spre alte emisfere si incearca sa lipeasca imaginile unui film proaspat vizionat dar care mai rula in cine stie cate alte sali. Ce intelegea el? Cine stie..cine stie..nici el nu stie..ar fi vrut sa gaseasca gaura in care sa isi sopteasca secretul si apoi sa o acopere cu noroi, ar fi vrut sa fie asa, sa plece si sa uite.. Ar fi vrut ca liniile caietului in care isi nota amintirile sa nu ii mai fractioneze mintea si sa lase o pagina alba intre capitole...Ar fi vrut ca bubele ce ii cresteau pe suflet sa se absoarba in el si sa nu mai se sparga in oameni contaminandu-i cu invaliditatea lui..Ar fi vrut..ar fi vrut..ar fi vrut sa nu cunoasca, doar sa creada, sa creada cu credinta unui orb in culoare, cu credinta unui surd in vioara........................................................... STOP! Allegro. Traieste! Liber! Nimic nu doare! Nimicul nu doare! E fericit, stie iar, simte iar! Nu mai vrea ce vroia! Vrea! Cunoaste! REPLAY
Posta de moi non plus la 8:09 PM 8 comint
Labiluri de'ale vietii

Tuesday, May 29, 2007
E bal mascat la mine in batatura
*Nimic(ul) nu se compara cu zgaitul ochilor pe pereti, mai ales cand albul lor inselator te indeamna sa faci proiectii de lasere pentru preludiul unei nopti de dans. Ma tin batoasa si refuz sa las picioarele sa alerge pe covorul rulant si sa se creada metafore, prea mult tupeu din partea bucatilor de carne rontaite zilnic de cate un pantof asortat. Ah si sunt atat de fericita cand imi vad neuronii in hora, iubindu-se ca fratii, invitandu-se burghezeste la cate un vals ce profaneaza pana si cel mai neprofan gand. Iar la capat de noapte, pe cate un soclu continental, se aseaza mandra cate o amintire ierarhizata poate doar de nasul meu fin de cunoscatoare de iluzii.
**Maestrul de ceremonii se aseaza semet pe LUNA si spune: "MAI ramaneti, sunteti invitati pana la FINAL". Monstruleti mov si bulbucati se desprind din colturile camerei si se cuibaresc la mine in san, crezand ca e cald. Sarmanii, nu stiau cat de rece e acolo, acum sunt morti, fara sa apuce sa devina purpurii si sa le vada cineva adevarata culoare. Ar fi trebuit sa se imbrace toti in negru, doar e petrecere.
***Apar in final si Printul si Printesa trambitati din spate de un paj sfrijit ce si-a scuipat amigdalele incercand sa sufle in instrumentul spart. Ultimul dans inainte de zori...dar vai, ce pacat..pantoful cade pe langa pat si se pierde pentru totdeauna. Inchid cartea, inchid ochii, sunt doar o egoista romantica deghizata in mine.
****Si n-au trait fericiti pana la adanci batraneti
Posta de moi non plus la 3:34 AM 2 comint
Labiluri dau-din-picioare

Monday, May 28, 2007
Dimineata am doar intrebari scurte
Am incercat sa deschid ochii. Erau striviti, poate de soare, poate de tine. Trebuia sa ma trezesc cand mi-ai zis, dar nu te-am auzit, iar acum cand mi s-a terminat visul vreau sa vad: "Am scris ceva"..a citit cineva..oare cine trebuie? Aminteste-ti! De ce?

Iar am visat ca mor si muream frumos..Mad world, mad world de ce imi spui ca astea sunt cele mai bune visuri? Mortile repetate inseamna viata? Mi-e somn iar si imi simt pieptul strivit de numele tau. Acum am deschis ochii. Aud scartait de roti, poate e carutul in care ma leganam, poate e doar scrasnitul matinal al dintilor, poate e..

Rasa silnica ma asteapta cu soarele ei cu dinti iar eu nu pot sa ma opun. Imi vine greu sa ma demagnetizez patului si sa simt cu talpa asfaltul imbibat in urina spalata cu clor. Urasc diminetile lungi pentru ca am timp sa ma trezesc si am timp sa uit. Dimineata nu am nici o expresie...

Mi-am alunecat jumatate de foaie scrisa printre gene:

"E tarziu, e intuneric, e trist
Tu soptesti cuvinte lumesti
In ochi ai sclipiri de ametist
Si vrei sa para ca inca traiesti.

Ma uit in gol la ce soptesti
Vreau sa pot fi ceea ce vrei
Nu te aud desi vorbesti
Si inca cred ca sunt Andrei"

Later Edit: E poezia ta Andrei nu am furat-o
Posta de moi non plus la 6:38 AM 2 comint
Labiluri chin, poezii ratacite, strambaturi

Saturday, May 26, 2007
Ciripit in urechea stanga
De frica sa nu pice din zbor se aseza in urechea lui stanga. Isi stransese cu grija penele magenta si atenta sa nu calce pe ele, isi impinse trupul micut cat mai la dreapta sperand ca va gasi un mod sa iasa pe cealalta parte a trompei atunci cand va pica noaptea. Amestecul spectral al maronului cu verde din ochii ei luminau usor incaperea inchiriata la pret foarte mic. Stia sa cante, iar trilul ei se metamorfoza de fiecare data in vorbe pe care i le spunea doar lui. Isi dorea sa ii vada zambetul linistit atunci cand dormea, dar nu mai putea sa ramana sa ii cante.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
De frica sa nu pice din zbor o lasa sa isi faca spectacolul pana la final. El se obisnuise cu ea si ii platea opereta de fiecare data cu bani falsi, rugandu-se ca semitonul din vocea ei sa nu se supere si sa apuce partitura gresita. O asculta, desi nu o vedea, dar isi picta in minte arcadele incaperii si stia exact unde este si ce canta. I-a marit chiria caci isi dorea sa plece si sa-si ascunda colturile, sa creada ca nu zambeste.

(***)
A zburat iar...
--------------
A surzit iar.....
Posta de moi non plus la 6:49 PM 4 comint
Labiluri cautari onirice

Thursday, May 24, 2007
Joi la ora 2 AM am calcat pe ciocolata
Am simtit toata ziua miros de clor, parca toata lumea iesise in ploaie sa isi spele albiturile. Intre frigul din oase si caldura din sange incercam sa ma adun in formula cotidiana sa ma pot concentra la derularea filmului zilei de azi. Nimic...film mut, surd, orb, oare a existat? Furnicaturile din picioare m-au smuls din lumea intrebarilor retorice si am decis sa schimb pozitia si sa ma plimb un pic printre pereti. Prin gaura asta vad camera lui, prin gaura asta vad zidurile lui, prin gaura asta vad somnul lui. Oare mi l-a furat si pe al meu? Pe un strat de praf fin se odihnea fotografia lui incadrata cu lemn de cires sub un geam vopsit usor in roz. Am luat roza si am pus-o pe perna , apoi portretul. Mi s-a parut ca misca buzele si am spart geamul pentru a auzi cuvintele. Nimic..iar acel nimic...M-am plictisit de mintea mea care vrea sa afle de ce bucatile de carne nu se odinesc desi par inerte. Jos e mocheta. Odinioara era pufoasa, acum e batatorita..cate picioare nu au contribuit sa o aduca in starea asta? Azi e deja joi..si joi am calcat pe ciocolata alba. A cazut si ea din punga, am calcat-o, iar peste ceva timp o sa aud iar ora 2.
Posta de moi non plus la 1:45 AM 10 comint
Labiluri chin, dau-din-picioare

Monday, May 21, 2007
EU, zombie abstract
M-am a-plecat duminica intre zori deasupra unei fantani si mi-am pierdut "mon petit bon ange"..L-am vazut cum isi agita aripioarele sa se ridice si sa se cuibareasca iar in pieptul meu dar mâlul formase niste lanturi groase si urat mirositoare ce-l trageau in noua casa. Empatia pentru el imi agita mainile intr-o incercare de ajutor dar ochii imi radeau in orbite ca niste draci maron ce pariau pe prabusirea in neant. Apoi m-am rasucit pe calcaie si m-am lipit de primul grup de oameni ce isi tarau corpurile ne-in-sufletite spre prima cutie de piatra pictata. Mainile se oprisera din zbor si atarnau inerte paralel cu sira spinarii, dar totul parea curbat sub grija zilei ce se pierdea intr-o noapte neagra. Maracini gri imi zgariau talpa goala a pantofului iar siretul colorat tragea dupa el satra de oameni ce urmau un traseu mereu comun. Un clopot suna a gol si ma cheama la o masa de lapte cu praf ce imi va creste nivelul de autoapreciere. Acum, fumez orasul.
Posta de moi non plus la 9:08 PM 2 comint
Labiluri strambaturi

Friday, May 18, 2007
Geamantanul de vise
Statea in fiecare dimineata la coltul strazii. In spatele lui se desfata parcul, tinandu-i de urat pana cand ultimul trecator isi lasa urma pe covorul de puf albicios curatat uneori doar de ploaie. La prima vedere nu iti dadeai seama ce face cu imensul geamantan din imitatie de piele. Il deschidea cu rasuflarea taiat la prima raza de soare uitandu-se cu grija in jur ca nu cumva un strain sa incerce sa ii fure din priviri arta. Purta un costum cu dungi albe ce se pierdeau pe fondul gri deschis, mostenit parca de la un strabun de rang inalt. In loc de pantofi avea niste ghete militaresti de un bej fumuriu, incercand parca sa arate ca toata forta lui de om statea in picioare si nu in coloana. Nimic nu il facea sa se incadreze in tabloul de oras obosit si indiferent stropit cu oameni vii cu priviri sparte. El, doar el misca universul valizei lui si reusea sa scoata rand pe rand cartile sa le aseze intr-o ordine inteleasa poate doar de vant pe bancuta ce il primea cu lemn proaspat udat de roua. Se mai oprea sa isi aseze cate un fir din barba ce se intindea intr-o alta directie decat cea a suratelor lui. Undeva in adancul ochilor puteai sa gasesti verdele lipsa, undeva in adancul pieptului puteai sa gasesti aerul lipsa. Undeva...el era omul cu valiza si valiza era tot ce stia el ca om.
Posta de moi non plus la 9:46 PM 4 comint
Labiluri cautari onirice

Thursday, May 17, 2007
Rock pentru o pisica alba
De ce nu putea sa doarma? Ii rasunau in cap melodii intr-o limba invata demult prin clasa a 6a. Citise mult in ultimul timp, acum stia de ce totul dureaza prea putin si stia sa doarma doar cat sa poata sa stea treaza. Visele de ziua fumegau undeva in departare, acum se intorsese la visuri. Fugea pe coridoare necunoscute si se ascundea de oamenii mari si rai, se tinea dupa pisici pentru ca ele o duceau spre izbanda. Himeric se zarea un carusel din lemn rosu ce o chema sa ii dea doza de absurd din vis. Nimic nu mai era cum era, iar mirosul de ziar pe care nu il cumpara niciodata ii amintea de un disc de vinil demult agatat pe perete. Privea in jur si inventaria petele de personalitate din camera ei: o stea pe un perete , un glob pe jos, o oglinda pe alt perete, televizorul inchis, praful de pe dulap, cartile din pat, ea in pat. Ea era cea mai mare pata. A incercat sa o scoata, dar se impregnase in camera si refuza sa paraseasca scena.

Nu putea sa doarma...Furase o ora lui Hypnos iar pedeapsta "deusiana" era pendularea intre real si ireal. Citea "Blues pentru o pisica neagra" si simtea altceva. Inca ii rasunau in cap melodiile in ciudata limba slava.
Posta de moi non plus la 3:09 AM 3 comint
Labiluri cautari onirice

Tuesday, May 15, 2007
De ce recitim?
Citim din curiozitate, din nevoie, din dorinta, din placere, din plictiseala, din pasiune, dintr-o multitudine de motive, dar de ce recitim? Pentru asta exista doar un singur raspuns: re-ci-tim din placere. Placerea de a recunoaste pasajele, de a le trai iar sau de a le intelege mai bine, de a savura cuvintele si de a le folosi apoi cu mandrie. Dar ce se intampla daca cuvintele sunt grele, urate, chiar hidoase si tu tot zappuiesti printre ele, recitindu-le si retraindu-le? Asta e cealalta fata a placerii? Placerea bolnava, placerea neagra, placerea ipocrita, placerea de a-ti face rau...si apoi te descoperi masochist, iar recitirea devine cusca in care te inchizi singur intr-un avant de autoflagelare naiva. Si mai apoi realizezi ca ai o legatura de dependenta sau de influenta unidirectionala, deci o pseudo-relatie cu aceste re-cuvinte, iar tu nu vrei asa ceva. Solutia ar trebui sa fie simpla, le stergi, sa nu mai fi tentat sa le re-re-recitesti - asta ca incercare disperata de a stopa reiteratia si a taia bucla infinita in care te complaci. Dar ce faci cu mintea? Pe ea cum o stergi? Poti sa speri ca filmul proiectiei se va termina odata si odata si adevarul invederat o sa te determine sa nu mai re-citesti nici mental. Cred ca asta ar fi totusi finalitatea, caci nimic nu dureaza la nesfarsit. Iar apoi te apuci sa recitesti doar cartile.
Posta de moi non plus la 10:42 PM 2 comint
Labiluri dau-din-picioare

Monday, May 07, 2007
Zbor
Zbor lin
Clandestin
Pe sub nori
De fiori.
Ceata deasa
Neculeasa
Langa tampla
Se intampla.
Fum des
Neinteles
Langa plaja
Se aseaza.
Drum lung
Nu ajung
Ma opresc
Nu privesc
Inapoi
Suntem goi.
Posta de moi non plus la 6:59 PM 7 comint
Labiluri poezii ratacite

Saturday, May 05, 2007
Cercul
Parca sunt inchisa in cercul asta al meu care incepe cu vreau si se termina cu vreau si sunt incapabila sa trec peste si sa pot sa mai zic altceva.. ceva care ar trebui sa simt si sa stiu ca vreau sa fie spus..as vrea sa zic exact ce este nevoie exact la momentul in care este nevoie...Ma invart in cercul meu gol, dar nu in cerc, ci haotic, pe traiectorii schimbatoare ca vremea..Azi vin, ma duc pana la coltul din stanga si trag cu ochiul pe gaura cercului sa vad ce pot sa vad..e oare lumea patrata in afara lui? De ce imi spui ca am trei dimensiuni iar cercul doar doua? Taci, nu ma cunosti! Acum cresc spre sfera, acum ma rostogolesc, acum ajung..asteapta-ma!
Posta de moi non plus la 12:20 AM 6 comint
Labiluri cautari onirice, chin

Wednesday, May 02, 2007
Fetita din vis
Avea 5 ani si avea cea mai frumoasa rochita alba cu buline albastre. Ii placea sa se invarta si sa ii arate bunicii ei noile miscari gratioase ce le invatase la ora de balet. Preferatul ei era cosuletul, pentru ca atunci isi inchipuia ca este acoperita de flori de camp si ca toata lumea o sa o admire. Dupa ce o lua de la balet, bunica o ducea la magazinul de bibelouri. Erau prieteni buni, ea si papusile din portelan. Gasea fiecarui catelus o pereche, chiar daca era o pisica, gasea fiecarui pescar o balerina iar apoi ii aranja intr-o ordine stiuta numai de ea. O durea tare cand mai venea cineva si ii cumpara. Pe straini mai ales nu ii suporta, ei cumparau cele mai multe "amintiri" si pentru asta le dadea peste nas pentru ca ea stie sa numere pana la 12 in engleza si era foarte mandra ca stia mai multe decat se asteptau ei.
***
Avea 15 ani si avea cea mai mare medie din clasa. Era tare mandra de ea cand se intorcea cu coronita la sfarsitul fiecarui an. Se simtea ca o printesa din una din povestile nemuritoare pe care le citea pe furis noaptea pentru ca mama ei nu o lasa sa isi strice ochii. Atunci se batea cu oricine ii fura o carte, o papusa, o sarutare. Nu suporta ca nici un baiat sa o tachineze: "tu nu poti face asta". Si putea, putea sa joace fotbal, sa se catere pe garaje, sa arunce cu pietre dupa catei. Era mandra ca putea sa faca ce ei nu credeau ca ea poate.
***
Avea 25 de ani si avea banii ei. Plecase din casa parinteasca si isi croia drumul spre telul ei. Era tare mandra de ea ca acum isi putea cumpara bibelourile ei, cartile ei, rochitele ei. Acum ii suporta pe straini iar cu baietii nu se mai duela. Acum nu mai era nimic de spus, era doar fetita de 5 ani cu 20 de griji in plus. Ii placea sa se invarta..
Posta de moi non plus la 10:02 PM 5 comint
Labiluri ale mele noi si vechi, cautari onirice

Sunday, April 29, 2007
Zambetul
Zambea tot timpul..stia cum se face. Isi ridica jucaus colturile gurii prelungite de buzele pline, apoi isi dezvelea cu timiditatea unei virgine toti dintii si zambea..zambea frumos. Stia ca este arma care dezarmeaza si stia sa se foloseasca de asta. Era favorita profesorilor chiar daca nu era tot timpul cea mai buna din clasa, era favorita vecinilor, chiar daca nu era tot timpul cea mai cuminte, era favorita parintilor chiar daca nu era cea mai harnica dintre copii. Acum deja se obisnuise sa zambeasca, vanzatorului din coltul strazii, cersetorului de pe marginea drumului, chiar si celui care a calcat-o din greseala pe pantofii ei noi la care tinea in mod egoist mai mult decat tinea la propria mama. Trecea prin viata cu nonsalanta unui copil ce crede ca i se cuvine totul doar pentru ca stie sa zambeasca bine, cu toate ca zambetul ei se transformase in plastic si era doar o poza..zambea inertial. Asa ca intr-o zi s-a hotarat ca nu mai vrea sa zambeasca, s-a hotarat sa fie rea si ursuza, ca o batranica ce sta la poarta casei si sparge seminte si ii repede pe trecatori doar pentru ca sunt tineri. Si-a prins buzele cu o clema, si-a tras colturile gurii in jos si si-a incruntat ochii micuti care incepusera sa semene cu o linie neagra trasata grabit de un pictor cu pensula lui stufoasa. Vroia sa uite ca a zambit vreodata sa nu i se faca dor, vroia sa ii ceara doar ce ii trebuia vanzatorului din coltul strazii, sa ignore cersetorul de pe marginea drumului, sa il pocneasca pe cel care a calcat-o din greseala pe pantofi. Ascunsese zambetul de toata lumea, chiar si de ea, cu toate ca atunci cand se machia si se uita in oglinda avea tendinta sa isi zambeasca. In alta zi s-a hotarat sa zambeasca doar copiilor pentru ca se regasea in fiecare jucarie aruncata pe jos, in fiecare intrebare "de ce", in fiecare limba scoasa trecatorului curios ce se apleca asupra carutului sa vada fata zambitoare de aproape. In alta zi s-a razgandit si a inceput sa zambeasca fiecarei batrane ce impingea un carut la supermarket si o ruga sa o ajute sa citeasca data la care expira produsul ce urma a fi cumparat. Apoi s-a trezit ca iar zambeste vanzatorului, cersetorului, neatentului...si a realizat: zambetul se nascuse odata cu ea si va muri odata cu ea, va fi acolo, pandind ca o pantera prada si repezindu-se cu viteza spre primul om ce va da ochii cu ea.
Posta de moi non plus la 8:23 AM 9 comint
Labiluri ale mele noi si vechi, strambaturi

Tuesday, April 24, 2007
Consumator emotional
Rafturi langa strada
Se vinde bun gust,
Orice bucata acelasi pret.
Trecatorul neatent
Cu placuta la gat
Cade in genunchi
A calcat stramb
A dat cu ochii de piata.
Totul e scump
Doar omul e ieftin
Pe cand consumul
Este exponential.
Posta de moi non plus la 6:59 PM 15 comint
Labiluri dau-din-picioare, poezii ratacite, strambaturi

Labirintul
Alerga prin labirint de doua ore. Obosise. Nici nu isi mai amintea cum a ajuns acolo. Stia doar ca vazuse o usa mare,din lemn masiv,ce ii sugerase la inceput teama dar in acelasi timp o atragea ca un magnet. Era incitata de necunoscutul ce i se oferise atat de generos. Simtea ca dincolo de usa este o jungla de imagini si trairi pe care nu le mai gustase pana acum. Stia foarte bine ca pelinul e amar si ca dulceata de trandafiri este atat de dulce incat i se poate face greata,dar s-a aruncat. A apasat pe clanta cu determinarea Ioanei D'Arc ce se sacrifica pe sine in descoperirea valorilor pierdute. Atat mai putea culege din colturile memoriei. De ce nu mai stia drumul? Acum se oprise in fata unui nou coridor ce i se deschidea la picioare in toata splendoarea lui si care se unea cu alte zeci de coridoare ca intr-un manunchi de serpi veninosi. Se simtea prizoniera cararilor ce o inconjurau. Unde sa se duca? Picioarele ii slabisera,tremurau ca doua ramuri in bataia nemiloasa a vantului. Ochii se micsorasera in incercarea disperata de a vedea capatul.Se straduia sa se ajute de maini ferindu-i de lumina inselatoare ce se strecura printre coridoare. Nu mai era stapana nici pe corpul ei,simtea ca mainile si picioarele o apuca in parti diferite, ca se bifurca in mii de bucati de carne ce capata constiinta proprie in dorinta de a ajunge la final. Visa finalul ca un pat de flori odihnitor in care ea sa isi regaseasca instinctele ca-ntr-o oda a bucuriei. Se lasa usor in genunchi si mergand ca un prunc, mai mult taras, incerca sa ajunga la radacina unui copac ce crescuse parca din neant in fata ei. Il lua in brate si se bucura pentru o clipa de protectia secularului sperand din tot sufletul ca ii va de energie sa ajunga la final. Avea nevoie de somn insa ii era teama..se mai trezeste sa gaseasca finalul? Si oare,exista acel final ce ii aparea obsesiv in minte? Si daca este dupa primul colt? Trebuie sa afle, trebuie sa continuie, labirintul a fost creat sa fie strabatut...Labirintul este viata ei..
Posta de moi non plus la 2:16 AM 4 comint
Labiluri cautari onirice

Monday, April 23, 2007
Ultima vizita
Il stiam din copilarie,era bun prieten cu tata si obisnuia sa ne viziteze in fiecare duminica. Stia tot timpul cum sa atraga copiii de partea lui. Zambetul lui larg si sincer ne hipnotiza mai mult decat fiecare povestioara amuzanta pe care ne-o spunea in timp ce trona pe locul lui de oaspete aflat parca mai sus decat orice scaun din camera de zi. Noi il aplaudam ca intr-un spectacol si ceream parca mai mult si mai mult sa ne vorbeasca despre orice puteam sau nu sa intelegem. Casa era toata a lui de cand intra. Nu era foarte inalt,dar eu il priveam tot timpul ca pe un mare luptator ce isi castiga dreptul de a intra in castel. Purta aceeasi haina cu multe buzunare in care se ascundeau cu maiestrie dulciuri de tot soiul si in care se pierdeau tot timpul manutele noatre curioase scotocind dupa o alta ciocolata. Nu il vazusem niciodata cu camasa,dar avea grija ca fiecare tricou cu care venea sa fie asortat cu pantofii sport de care nu se dezlipea nici cand intra in casa. Nu puteam sa nu ma intreb de ce mama il lasa sa nu se descalte la usa cand pe noi ne certa si ne dadea tot felul de treburi casnice drept pedeapsa daca indrazneam sa pasim pragul fara sa ne conformam regulii ei. De fiecare data, ritualic, isi scotea sapca si o punea cu grija pe cuier,atragandu-ne atentia sa nu ne asezam pe ea. Dar in ziua aia nu fost asa,parca se schimbase ceva,iar tricoul lui negru imi prevestea ca zambetul se va sterge si va lasa in urma golul. Mi-a dat o ciocolata si mi-a zis sa nu ii multumesc,pentru ca vanzatorul din colt ii multumeste, doamna de la banca ii multumeste,clientul ii multumeste,ar mai ramane si groparul sa ii multumeasca. Zambea trist fara stralucire,sperand totusi ca nu va fii tradat de colturile gurii care se arcuiau cu incapatanare in jos. In ziua aia nu a fost nici o gluma, nici o poveste,poate doar explicatia mamei ca aveau de vorbit treburi de oameni mari. Atunci mi-am dorit pentru prima oara sa fiu mare, sa pot sa il intreb de ce nu mai rade cu noi, de ce s-a imbracat in negru si de ce azi e altfel decat ieri. Am asteptat cu infrigurare sa se deschida usa de la sufragerie si sa ii mai zaresc ochii ruginii care se oprisera din valsul lor caracteristic si asteptau parca o alta invitatie la dans. Dar dansul nu a mai inceput, iar el mi-a soptit din varful buzelor ca viitorul meu este in viitor iar acum avem doar prezentul. De atunci nu l-am mai vazut,a ramas in urma rasul lui cristalin ca de copil si o intrebare: de ce Domnule?
Posta de moi non plus la 1:45 AM 5 comint
Labiluri cautari onirice

Thursday, April 19, 2007
Pastel
Nu mai stiau unul de altul de ani de zile...atunci isi strigasera ca doi copii "nu vreau sa te mai vad niciodata!". Fiecare tinea la promisiunea facuta,insa nici unul nu avea curajul sa admita ca nu asta isi doreau de fapt. Lumina deja incepuse sa isi piarda din intensitate iar soarele se ascundea printre frunzele cinate de omizi. Era un sfarsit de zi de toamna ce prevestea timid racoarea noptii. Aleile parcului se goleau pe zi ce trece,drumetii amatori cautand caldura in intimitatea camerelor lor. S-au trezit fata in fata si parca se vazusera abia ieri,nimic nu parea sa le fii remodelat chipul. Ochii lui erau la fel de jucausi iar in lumina "candelabrului de strada" capatasera culoarea cafelei prajite. Incercau sa-i capteze privirea ingustata,insa ea isi ascundea cu grija bucuria ce o simtea si care ii exploda prin fiecare por. Cum de s-au intalnit,atat de scurt a fost "niciodata"? S-a intins sa ii culeaga o frunza galbena din par. Acum avea parul lung,dar o putea recunoaste. Buzele schitau acelasi zambet pe care il visase atatea nopti la rand si care inca ii bantuia peretii camerei. Corpul ei subtire uitase sa contorizeze anii,isi traia zvelt maturitatea si ironiza parca timpul. Ar fi putut sa treaca unul pe langa altul ca doi straini dar ceva i-a oprit. In lumina plapanda a becului erau aceeasi,dar nimic nu mai era la fel. Poate doar sa stea spate in spate cum au mai stat odata,demult,si sa isi vorbeasca. Astfel nimeni nu isi va incalca cuvantul dat....Nu se atinsesera de ani de zile..
Posta de moi non plus la 9:58 PM 4 comint
Labiluri cautari onirice

Friday, April 06, 2007
Gura mea de aer
De fiecare data ma intorc la mare...ca o romantica atinsa de umbra eminesciana ce inca face ronduri statuii de pe malul marii ...ma intorc la mare...ma las impinsa de briza si ciufulita de pescarusi..ma las inghitita de nisip si rasfatata de soare..e gura mea de aer sarat,e palma mea de realitate,e farul meu in mijlocul furtunii...Azi am respirat acelasi aer cu scoicile,azi am tipat cu pescarusii,azi am vorbit cu pestii. Mi-au urat "Bine ai venit" si s-au intrecut in povesti doar doar m-ar tine mai mult langa ei. Dar eu am venit doar sa fur o farama din lumea asta,atat..altceva nu pot sa iau cu mine..
***
Am lasat in schimb: zahar in scrumiera,scoica rupta pe malul de langa cazino,zambet in oglinda de la mine din camera,ciocolata inceputa pe masa..
Posta de moi non plus la 5:48 PM 9 comint
Labiluri ale mele noi si vechi, cautari onirice

Sunday, April 01, 2007
If we have just met backstage..
**Prefata**
Am inceput prin a sterge 3 drafturi si a face o lipitura. Acest post este deci un melanj de concluzii la care a ajuns mintea mea incercanata,iar daca pe alocuri se gasesc fracturi,sper sa gasesc in final atela lipsa.

***
Exista puncte in care perspectiva ti se schimba si chiar poti vedea capatul drumului. Dar de cele mai multe ori exista puncte moarte in care ramai blocat,peste care nu vrei sa treci si in care nu astepti sa pleci cu ocazia, vrei doar sa le pastrezi inramate si sa le folosesti in noul sistem de coordonate pe care ti-l creezi in speranta ca linia vietii nu se va curba. Si chiar si atunci cand dai de puncte refuzi sa le folosesti,preferi virgula dupa fiecare gand gandit sau negandit,dupa fiecare cuvant rostit sau nerostit(Parte din postul "Ce semne de punctuatie folosim?").
***
Un singur cuvant iti poate inlocui lumea de povesti tesuta cu fir de aur si luminata de privirea-ti naiva. Un singur cuvant iti poate scrie nonhappy end-ul,dar apoi unde se duce? Exista un cimitir al cuvintelor?Mai auzisei cuvantul inainte,ii stiai definitia,dar nu il constientizasei inca. Odata simtit cu toti porii ce faci cu el? Nu va mai avea acelasi efect NICIODATA ,poti foarte bine sa il arunci sau sa il pasezi mai departe ca un joc de-a leapsa. Doar unul vrei sa pastrezi.."daca"..e trigger-ul tuturor gandurilor si noptilor nedormite,e croseta pe care o folosesti pentru a impleti scenarii in cap,e sarpele ce-ti umple stomacul si te face sa te zvarcolesti, e regizorul ce striga "Action!".(Parte din postul: "Unde se duc cuvintele dupa ce sunt folosite?")
***
Dar tu,copil ce folosesti un pumn de semne si o galeata de cuvinte,sa stii ca nu exista spatele scenei pentru ca e la fel de fals ca si scena,doar ca nu mai exista reflectoarele,exista doar umbre,nu mai exista costume,exista doar suflet. Fa ceva pentru tine si pentru un moment nu te mai juca,doar reciteste-ti cartea,poate a doua oara vei intelege. Fa ceva pentru tine si cauta o grebla solida sa nu ti se mai rupa cand construiesti castelul de nisip.Iar dupa ce termini tot ce vrei sa faci pentru tine,mai fa un lucru,dar pentru mine. Stinge lumina si dormi cu mine in brate. (Parte din postul: "Ceva pentru mine..").

**Epilog**
Si totusi,daca ne-am fi intalnit in spatele scenei..
Posta de moi non plus la 3:08 PM 4 comint
Sunday, March 25, 2007
Cand eu m-am intalnit cu EU
Am tras perdeaua pe jumatate de geam si privesc lumea de dupa sticla pe jumatate. Vad jumatate de cer,jumatate de bloc,jumatate de viata. Am doua randuri de geam,dar al doilea imi ascunde cerul in forma de mare albastra,imi ascunde norii in forma de inorogi,imi ascunde soarele in forma de picatura de ploaie,dar totusi imi arata pe cineva..o imagine intunecata si deformata. Da,sunt a doua persoana din camera asta,prima am mai vazut-o si mai devreme in oglinda..i-am zarit jumatate de privire in treacat,seamana cu cea a unei seherezade ce isi spune povesti pentru a trece noaptea. Mi-a soptit ca cele 1001 povesti i s-au terminat si nu stie de unde sa inceapa..ar vrea sa spuna doar titluri,fara continut,fara valuri,fara muzica. Mi-a dat intalnire la coltul patului sa mai vorbim despre balauri si magi,dar i-am spus ca am dat ceasul cu o ora inainte si am uitat de povesti nemuritoare,am uitat de dune de nisip, am uitat de detectivi particulari, am uitat de mine. M-am grabit sa inchid ochii pe jumatate si sa ma ascund dupa al doilea rand de ego ..iar acum nu mai inteleg ce imi zice. Vreau sa aud doar ca nu exista niciodata,nu exista jumatate,nu exista a doua...
Posta de moi non plus la 12:05 AM 4 comint
Labiluri chin, de'ale vietii

M-am trezit..
..azi dimineata pe la 6..cu fata la cearsaf,cu curu in sus,cu degetele in nas si mai stiu eu ce..mi-am luat micul dejun aka unghii roase si pielita rupta si m-am asezat cu nasul in laptop ca doar el e tovarsul meu si el imi incalzeste partea dreapta a patului in noptile geroase de iarna..brr.. si cum spuneam,mi-a ghicit dragutul de laptop ca's fermecatoare, sweet and alea alea..ca's bella (e poliglot ce stiti voi..l-a invatat un prieten pana-meaza), am mai scris doua trei comment-uri, am mai dat join la un grup si am mai citit despre aspirina (cauzeaza defecte la nastere)...si uite asa incepe o zi buna,cu netu la capu' patului si cu buzz-urile in ureche..ca deh,la munca nu mai am decat un amarat de mail care ajunge pe serverul din Franta si apoi in Romania (cursa gratuita cu mancarica onboard)..cel putin laptopul meu sta cumintel in pat si nu vine dupa mine la baie:D..revenind,cum ziua buna se cunoaste de dimineata,pun pariu ca o sa rad azi la munca de sefu meu,de ploaie,de lift,de portar....va las acum sa va beti cafeaua de dimineata eu ma duc sa imi agat lantul cu badge-uri la gat ca doar m'is sclava...pooouuup
Posta de moi non plus la 7:44 AM 5 comint
Labiluri dau-din-picioare, strambaturi

Thursday, March 22, 2007
Cum ar fi daca..
- in loc sa iti amorteasca mana,sa iti amorteasca inima
- in loc sa iti trosnesti degetele,sa iti trosnesti inima
- in loc sa iti dai ochii peste cap,sa iti dai peste cap inima
- in loc sa iti musti buzele,sa iti musti inima
- in loc sa iti opresti rasuflarea,sa iti opresti inima
- in loc sa iti impletesti parul,sa iti impletesti inima
Posta de moi non plus la 12:58 AM 0 comint
Labiluri chin


Tuesday, March 20, 2007
Viata este o interminabila repetitie a unui spectacol ce nu va avea loc niciodata
Ce nu se face cu o floare? Ce nu il face pe om?Cum e viata?
Primavara..Haina..Asa.. Capra crapa piatra in patru..A,E,I,O,U.....1,2,3,4....repeti,repeti,repeti

Gongul a sunat sub forma primei luciri de lumina.Acum esti pe scena.Te privesc mii de ochi si asteapta ceva de la tine.O replica buna,un zambet larg,miscare scenica,voce ferma,rotiri ample de brate. E publicul tau,te vrea chiar daca tu nu te mai cunosti,te asculta chiar daca tu nu-ti mai recunosti glasul,te priveste chiar daca tu ai alta haina. In lumina calda a soarelui sau in lumina rece a lunii ei vad orice pas gresit,ei aud orice scandura ce scartie,ei miros orice floare primesti.

Improvizezi pentru ca ai uitat replica atat de mult repetata in fata oglinzii,ratezi intrarea in scena in actul principal al piesei,iti cade sandaua din picior cand dansezi pe o muzica atat de suava incat iti vine sa plangi,chiar daca nu ai de ce sa plangi si iti vine sa razi chiar daca nu ai de ce sa razi.

Privesti speriat in jos,nu cauti ochii straini ce iti analizeaza culoarea ochilor,culoarea parului,culoarea pielii,culoarea buzelor.Tu vezi in alb si negru,tu simti mainile grele pe langa corp,tu iti pierzi vocea prin tunelul nevazut al gatului,tu fixezi privirea intr-un punct imaginat de tine ca fiind reperul piesei.

De ce nu tac privirile?De ce nu se demobilizeaza sunetele?De ce nu adorm miscarile? Robotesti scriptul spre un final nestiut nici macar de scenarist..Dar tu r